Petru Rareș

NASCUT: 14??
DECEDAT: 3 septembrie 1546, Suceava
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT CA: Domn al Moldovei
4.5 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.50 (1 Vote)


Fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare şi al Măriei, amintită în pomelnicul de piatră al mănăstirii Probota, ctitorită de fiul ei Petru, doar ca „mama sa Maria", poate, după o primă ipoteză, din familia Cernat, boieri din Ţara de Jos, proprietari ai întinsei moşii ce cuprindea lacul Brateş, din care ulterior Petru Rareş va face danii de pescării unor mănăstiri, el însuşi în tinereţe comercializând peşte în cantităţi mari, cu "maja" (unitate de măsură a greutăţii reprezentând un „car mare de peşte, tras de patru sau şase boi"), de unde şi porecla sa de „Măjariul", cunoscută încă în vremea lui Grigore Ureche, îndeletnicirea sa purtând numele de "măjarie" (cf. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1973, p. 136-137). Pornind de la această poreclă, care nu a fost nume de familie în acest caz, precizez că Petru Rareş nu a făcut parte din cele două neamuri boiereşti Mânja din ţinuturile Cârligătura şi Vaslui, respectiv Neamţ, fiind vorba de o simplă coincidenţă de nume. Aşadar, el nu trebuie confundat cu acel Petru Mânja sau Pribeagul, pretendent la domnia Moldovei din primele trei decenii ale secolului XVI, probabil datorită înrudirii sale cu Clănău spătarul (1486-1507) şi jupâneasa sa Dragna, nepoata de soră a lui Ştefan cel Mare. S-a dovedit, de altfel, temeinic mai demult, că cei doi erau complet diferiţi.

Petru Rareş s-ar fi născut, după tradiţia consemnată în secolul XIX, neinfluenţată de scrieri istorice, într-un sat ulterior dispărut de pe malul lacului Brateş, „din grindul ce e în faţa Vadului lui Isac, de pe Prut". Anul naşterii însă nu e cunoscut. A copilărit alături de mama sa numită Maria, tot după o tradiţie foarte plauzibilă, cum am amintit, din familia Cernat şi de soţul legitim al acesteia, un orăşean din Hârlău, pe nume Rareş (la origine o poreclă, adică „cel cu păr rar", care, subliniez cu această ocazie, nu a fost, iniţial, porecla lui Petru Rareş, cum se afirmă de obicei!). După numele-poreclă al tatălui adoptiv, răsfrânt şi asupra soţiei sale, a fost poreclit „Rareş" şi fiul natural al lui Ştefan cel Mare. Astfel, Grigore Ureche vorbeşte de „Pătrul Măjariul, ce l-au poreclit Rareş, dipre numele muierii ce aufostu clupă alt bărbat, târgoveţ din Hârlău, de l-au chiemat Rareş" (Letopiseţul, p. 148).

Insă o altă ipoteză, cel puţin la fel de atrăgătoare, consideră pe Maria, mama lui Petru Rareş, din neamul lui Isaia logofătul de la Baia, din vremea lui Alexandru cel Bun, strămoşul fraţilor Toader şi Petru, care ar putea fi chiar Petru Rareş şi fratele său dinspre mamă, Toader. Iar soţul Măriei ar fi fost de fapt urmaşul unui boier Bârlă de la Hârlău, nu doar un simplu târgoveţ, cu a cărui familie se înrudea şi mitropolitul Grigore Roşea, văr nu atât cu Petru Rareş, cât cu fratele acestuia dinspre mamă. Oricum, prin ctitoriile sale de la Baia, Hârlău şi Voroneţul legat de familia Bârlă, Petru Rareş s-a vădit şi el legat de aceste locuri ale eventualei sale familii dinspre mamă (Maria Magdalena Szekely, Neamul dinspre mamă al lui Petru Rareş).



Tags: biografie viata date informatii cronologie conducator domnitor Principatul Moldovei

Citește mai departe: Petru Rareș

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 26
1: Rezachevici, Constantin, Cronologia critică a domnilor din Țara Româneasca și Moldova (secolele XIV-XVI), Editura Enciclopedică, București, 2002

Ștefan al II-lea

NASCUT: 13??
DECEDAT: 22 iulie 1447
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT CA: Domn al Moldovei
4.5 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.50 (1 Vote)


Fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun cu o anume Stanca (căreia în Pomelnicul mănăstirii Bistriţa, ed. Damian P. Bogdan, Bucureşti, 1941, p. 50, 86, i se spune „doamna Stana", desigur pentru că a fost mamă de domn), s-a născut în 1411, după Letopiseţul anonim al Moldovei din secolul XV (Cronicile slavo-române), astfel că la data conflictului cu fratele său vitreg Ilia (Iliaș) şi a urcării în scaunul de la Suceava, avea 22 de ani.

Sub numele rutenizat de Steţco, tatăl său îi menţionează "credinţa" în fruntea sfatului domnesc, dar după "preaiubitul fiu al domniei mele, Iliaş voievod", singurul fiu asociat la domnie, cu titlul de "voievod", la 30 ianuarie 1425, amintindu-l anume din 1428 înainte destul de rar, mai adesea alături şi de ceilalţi fii Iliaş voievod, Petru şi Alexandru.

La începutul domniei fratelui său Ilia se dă o adevărată luptă pentru a-i fi amintită "credinţa" în actele domneşti înaintea lui Roman "voievod", fiul minor al domnului, socotit ca moştenitor al tronului, pentru ca în iunie 1433, jupan Steţco să fie amintit în actele domneşti după Roman, ceea ce reflectă ordinea succesiunii. După 15 iunie 1433 începe conflictul între cei doi fraţi, Ilia încercând să-l omoare pe Ştefan, şi în cele din urmă înecându-i mama, care trebuie să fi avut un anume rol în revolta fiului ei. Astfel că Ştefan (Steţco) a fugit în Ţara Românească la Alexandru I Aldea, cumnatul său, căsătorit, se pare, cu o soră bună a sa, revenind cu ajutoare muntene şi chiar turceşti, cu care l-a învins la Loloni, în septembrie 1433 pe fratele său Ilia, obligându-l să fugă în Polonia

Domnia lui Ştefan II începe o dată cu biruinţa de la Loloni asupra fratelui său Ilia voievod, care a avut loc în a 21-a lună de domnie a acestuia din urmă (Cronicile slavo-române), socotind de la 1 ianuarie 1432 inclusiv, adică în septembrie 1433. Primul său document păstrat este din 3 noiembrie 1433. După J. Dlugosz ar fi fost mai matur şi mai prevăzător decât fratele său Ilia, astfel că la începutul lui noiembrie cel târziu, şi-a trimis solii cu daruri bogate la regele Vladislav Jagiello, aflat la Leczyca, cerându-i să nu-l mai ajute pe Ilia, drept pentru care se oferă să-i depună omagiu de credinţă, după felul înaintaşilor, cerându-i să dea uitării pagubele făcute de tatăl său în Polonia în ultimul război din 1431-1432. Sfatul regelui îl determină pe Jagiello să accepte aceste propuneri, oprindu-1 pe rivalul său în Polonia (J. Dlugosz, Historiae polonicae, I, col. 640-641; Martin (Joachim) Bielski, Kronika polska, p. 623).

Drept urmare, după tratative purtate de solul polon Mihail Buczacki, staroste de Halici, la Suceava, în faţa căruia Ştefan II a depus jurământul de credinţă faţă de rege, acesta acordă lui Ştefan II, „iubitului nostru prieten", iertarea pentru faptele tatălui său, la care el nici nu ar fi participat, întărindu-i stăpânirea Ţării Moldovei în vechile hotare de la Nistru până la mare la 13 decembrie 1433. In aceeaşi zi şi magnaţii poloni garantează obligaţiile şi înţelegerile tratate de Mihail Buczacki, determinându-l pe Ştefan II, ca exact peste o lună, la 13 ianuarie 1434 să îşi asume credinţa jurată înaintea solului polon, făgăduind împreună cu boierii săi să depună personal omagiu şi jurământ de credinţă regelui, când acesta ar veni în Rusia (Rutenia).



Tags: biografie viata date informatii cronologie conducator domnitor Principatul Moldovei voievod

Citește mai departe: Ștefan al II-lea

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 70
1: Rezachevici, Constantin, Cronologia critică a domnilor din Țara Româneasca și Moldova (secolele XIV-XVI), Editura Enciclopedică, București, 2002