Ștefan Luchian (1868-1916)

Ștefan Luchian
Nascut: 1 februarie, 1868
Decedat: 28 iunie, 1916
Nationalitate: Română
Cunoscut ca: Pictor
4.5 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.50 (1 Vote)


1868 La 1 februarie, la Stefanesti, lunca Prutului, Botosani, Stefan Luchian a vazut lumina zilei in familia maiorului Dimitrie Luchian, fiind primul din cei doi baieti ai familiei. Parintii proveneau din mica boierime. La un an dupa Stefan se naste al doilea copil, Anibal. De la tatal sau pictorul va mosteni firea blanda si intransigenta, iar de la mama sa, femeie apriga si cu spirit practic, va lua taria de caracter si asemanarea fizica, mai ales ochii caprui, aproape negri patrunzatori, care ne privesc si astazi, dincolo de vreme, din autoportrete. Firea-i romantica se manifesta inca din copilarie. Impreuna cu fratele lui si alti tovarasi se joaca cutreierand cu orele lunca Prutului, privind fascinat coloritul florilor si al penajului pasarilor.

1873 Maiorul Luchian isi da demisia din armata, iar familia se muta la Bucuresti, intr-o casa batraneasca cu gradina, din mahalaua Popa Soare. Ulitele lungi si intortochiate, casele scunde si curtile pline de verdeata sunt un peisaj nu cu mult diferit fata de cel de la Stefanesti, iar micul Stefan se adapteaza fara greutate. Locul preferat de joaca devine curtea bisericii Sf. Stefan. "La praznice, la pomeni, eram nelipsit si doar aveam ce manca acasa; miroseam a prescura slujita de la o posta".

Parintii il dau la invatatura la scoala din mahalaua vecina, Tabaci, la clasa invatatorului Vernescu. In timpul excursiilor scolare, copii erau indemnati sa culeaga plante si sa prinda insecte pentru a-si face ierbare si insectare. "Daca as fi pictor as pastra macii pe panza" spunea elevul Luchian, intristat ca le rapea florilor coloritul, presandu-le intre paginile ierbarului. De altfel,copilului ii placea sa deseneze, spre groaza parintilor, care nu doreau sa-i incurajeze aplecarea catre o indeletnicire atat de putin profitabila. Exemplul "boierului Andrei", un unchi ce scapatase si era acum nevoit sa se intretina pictand biserici, bantuia spaimele mamei, care-l voia pe Stefan ofiter de cariera, ca tatal sau. Din timpul scolii primare dateaza si prima "opera" a viitorului pictor, o incercare de a face portretul bucataresei pe peretele camerei de oaspeti din casa, uitata descuiata, cu acuarelele primite in dar de la o matusa, in vreme ce mama isi savura cafeaua, in pridvor.

Cpoilului ii placea si muzica, nu doar desenul, iar ocazii sa o asculte erau destule, fie de la flasnetarii ambulanti, fie de la ferestrele deschise ala caselor, de unde se auzea un pian sau un flaut. Mai tarziu, tanarul Luchian se va inscrie si la Conservator, pe langa Scoala de Belle Arte, unde va studia flautul (ar fi vrut vioara dar: "mainile mele erau prea lungi"), instrument la care "avea sa cante totdeauna cu usurinta si cu placere" (Jacques Lassaigne).



Tags: biografie viata date informatii pictor

Citește mai departe: Ștefan Luchian (1868-1916)

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 151

Zeița Persefona

Zeița Persefona
Cunoscut ca: Zeița lumii de dedesupt si a fertilitatii
4.6666666666667 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.67 (3 Votes)


Persefona este, alaturi de zeul Hades, zeita care stapaneste lumea de dedesupt sau lumea umbrelor, dar mai este cunoscuta si ca zeita fertilitatii. Este fiica lui Zeus si a zeitei DemetraHomer o descrie ca o printesa formidabila, venerabila si mareata a lumii de dedesupt, care pune in practica blestemele celor vii asupra sufletelor celor morti. Pesefona era sotia lui Hades, zeul lumii de dedesupt (a infernului).

Legenda spune ca Hades s-a indragostit de Persefona si si-o dorea drept sotie. Mama acesteia, Demetra, nu ar fi acceptat niciodata mariajul dintre cei doi, de aceea Hades a vorbit cu tatal Persefonei, Zeus despre aceasta situatie. Zeus nu a putut sa il refuze pe Hades deoarece acesta era fratele sau si i-a permis acestuia ca sa o rapeasca pe fiica sa. Hades o rapeste pe aceasta in timp ce culegea flori pe insula siciliana Enna si o duce in infern.

In urma disperarii Demetrei din cauza disparitiei fiicei sale, Zeus ii destainuie prin intermediul zeitei  Hecrate unde este Persefona pentru a ajunge la o intelegere cu Hades. Acesta o elibereaza pe Persefona din infern, care ii devenise intre timp sotie, insa aceasta este nevoita sa se intoarca in fiecare iarna, deoarece a apucat sa manance acolo un sambure de rodie. Mitul răpirii sale este reprezentat de o personificare a vegetației, care inmugureste în primăvară, odata cu intoarcerea Persefonei și pleaca toamna, moment in care vegetatia moare din cauza deznadejdii Demetrei; prin urmare, ea este, de asemenea, asociată cu primăvara, precum și cu fertilitatea vegetației. Mituri similare apar în Orient, în cultele zeilor precum Attis, Adonis și Osiris și în Creta Minoică.

Povestea răpirii de către Hades împotriva voinței sale este în mod tradițional menționată ca Rapirea Persefonei. Este menționată pe scurt în Theogonia lui Hesiod și relatata în detaliu în imnul homeric catre Demetra. Persefona obisnuia sa trăiasca departe de ceilalți zei, in natura, ocupandu-se de cultivarea plantelor si cresterea acestora. Se spune ca zeii Hermes și Apollo o curtasera pe Persefona, dar Demetra a respins toate darurile, ferindu-si fiica de la compania zeilor olimpieni.



  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 147