Bun Venit!

• CUNOSCUT(Ă) CA: Zeița verii
• MITOLOGIE: Greacă

CINE ESTE AUXO?

Auxo sau Auxesia (în greacă: Αυξω sau Αυξησια, însemnând "Creștere, Mărire") era zeița greacă a creșterii. Ea este considerată atât una dintre Hore, cât și una dintre Grații (mai ales în Atena).

În unele cazuri, Auxesia/Auxo era un titlu al Persefonei, zeița creșterii primăverii.

MITURI ȘI LEGENDE

Auxo este o zeiță care acordă creștere și prosperitate câmpurilor.

Ea era venerată în principal în jurul Atenei și în regiunea Argolis (care conținea orașele Argos, Troezen și Epidaurus, printre altele). În Atena era venerată alături de Hegemona și Carpho, în timp ce în Argolis era asociată cu Damia (a pământului). Argolisul (în special arginții) le descria pe cele două ca fiind fecioare cretane, probabil preotese, care ar fi putut fi ridicate la divinitate în urma martiriului lor în mâinile țăranilor locali.

Auxo era zeița Hore a verii. Fiind o zeiță asociată cu creșterea plantelor și fertilitatea, ea era frecvent reprezentată în artă ca purtând un snop de cereale.

La fel ca Thallo, era venerată mai ales în Atena, deși grecii din regiunea Argolis o venerau și ei. Și, deși a fost inclusă printre Hore, ea este înregistrată, inclusiv în Atena, ca fiind una dintre Carități sau Grații, alături de Hegemona și Damia, printre altele. Este demn de remarcat faptul că, în acest aspect, ea era numită Auxesia mai degrabă decât Auxo, iar asocierea ei era cu creșterea primăverii mai degrabă decât cu vara, ceea ce face aluzie la rețeaua uneori tulbure a asociațiilor și reprezentărilor Horelor.

ORIGINI

Potrivit unei legende din Troesen, a avut loc odată o insurecție. Două fecioare cretane, numite Auxesia și Damia (aceasta din urmă reprezentând-o probabil pe Demetra) au fost omorâte cu pietre. Ulterior, troezenii le-au adus onoruri divine și au instituit festivalul Lithobolia (în greacă: Λιθοβολια, care înseamnă "lapidare").

FOAMETEA DIN EPIDAURUS

Cu mult timp în urmă, locuitorii din Epidaurus erau incapabili să cultive hrană. Ca atare, au mers la oracolul din Delphi, întrebând ce să facă, iar aceasta le-a spus să ridice statui ale Damiei și Auxiei. Când au întrebat din ce ar trebui să fie făcute statuile, preoteasa le-a spus să le facă din lemn de măslin. Ca atare, oamenii din Epidauros (Epidaurus) le-au cerut atenienilor să le permită să taie niște măslini, presupunând că măslinele de acolo sunt cele mai sfinte. Într-adevăr, se spune că în acea vreme nu existau măslini nicăieri în afară de Atena.

Locuitorii Atenei au fost de acord să cedeze arborii, cu condiția să plătească tribut anual Atenei și lui Erechtheus (un rege al Atenei în mitologia greacă). Fiind de acord cu cererea, epidaurenii au reușit să facă statuile din lemn. După ce au înființat Damia și Auxesia, pământul lor a dat roade.

FURTUL STATUILOR

Locuitorii din Egina (o insulă așezată între Epidaur și Atena) erau supuși Epidaurei, dar după ce și-au construit propriile corăbii, egienii s-au revoltat împotriva lor. În timpul acestei revolte, au furat statuile Damiei și ale Auxiei și le-au pus în mijlocul propriei case, apoi au îndeplinit anumite ritualuri pentru a încerca să câștige favoarea zeițelor. Cu statuile furate, epidauroșii au încetat să mai plătească tribut Atenei, care a încercat să fure statuile înapoi de la Egina pentru a le readuce pe Damia și Auxo la Epidaurus (astfel încât tributul să fie plătit din nou). Cu toate acestea, în timp ce încercau să scoată statuile, hoții atenieni au fost opriți de un cutremur și o furtună. Au fost apoi mistuiți de nebunie și au murit cu toții, cu excepția unuia. Aeginetanii au adăugat la această legendă faptul că statuile, în timp ce atenienii le trăgeau jos, au căzut în genunchi și că au rămas în această atitudine și după aceea.

• CUNOSCUT(Ă) CA: Zeița primăverii
• MITOLOGIE: Greacă

Zeii și zeițele grecești sunt numeroși, de la cunoscutul Zeus la zeități mai obscure, precum Ersa (zeița roua dimineții), până la personificări mai nebuloase precum Hybris și Kakia. Și, deși s-au scris volume întregi despre toată mulțimea lor, există un grup de zeițe despre care se vorbește mai puțin și care au pătruns în fondul nostru cultural modern și care merită să fie puțin menționate - Hore, sau Ore, zeițele anotimpurilor și ale progresiei timpului.

Horele nu au fost niciodată un grup consistent de zeițe. Mai degrabă, ca o trupă deosebit de volatilă, componența lor s-a schimbat semnificativ în funcție de locul și momentul în care privești în mod specific în peisajul mitologiei grecești. Chiar și asocierile lor generale capătă arome diferite în funcție de timp, loc și sursă.

Prima mențiune supraviețuitoare despre ele este în Iliada, în care Homer oferă puține detalii, cu excepția descrierii lor ca fiind păzitoarele porților Raiului, care se ocupă și de caii și carul Iunonei - roluri care par să dispară mai târziu. Dincolo de referința inițială a lui Homer există o mulțime de descrieri uneori contradictorii care ne oferă un număr și o natură variate de Ore, multe dintre ele având încă ecouri în artă și cultură.

HORELE ANOTIMPURILOR

Există însă o altă triadă de Hore, mai cunoscută, menționată atât în imnurile homerice, cât și în operele lui Hesiod. Și, deși s-a spus deja că cealaltă triadă avea câteva asocieri firave cu primăvara și cu plantele - Eunomia era asociată cu pășunile verzi, în timp ce Eirene ținea deseori un cornucopia și a fost descrisă de Hesiod cu epitetul "lăstar verde" - această triadă se apleacă mult mai mult asupra ideii că Horele sunt zeițe ale anotimpurilor.

Potrivit Fabulae ale savantului Hyginus din secolul I, acest trio de zeițe - Thallo, Karpo și Auxo - erau considerate în mitologia greacă și ca fiicele lui Zeus și ale lui Themis. Și, de fapt, au existat unele încercări de a crea asocieri între cele două seturi de Hore - echivalând-o pe Thallo și pe Eirene, de exemplu - deși Hyginus enumeră fiecare set de trei zeițe ca entități separate, iar noțiunea că primul și al doilea grup se suprapun cumva nu are prea mult fundament.

Spre deosebire de mama lor, acest al doilea grup de zeițe Hore avea puține asocieri cu concepte precum pacea sau justiția umană. Mai degrabă, grecii le vedeau ca zeițe ale lumii naturale, preocupate de evoluția anotimpurilor și de ordinea naturală a vegetației și agriculturii.

Grecii antici recunoșteau inițial doar trei anotimpuri - primăvara, vara și toamna. Astfel, inițial, doar trei Hore reprezentau anotimpurile anului, precum și stadiul de creștere a plantelor care delimita și măsura fiecare anotimp.

THALLO, ZEIȚA PRIMĂVERII

Thallo (în greacă: Θαλλω, însemnând "înflorire" sau "lăstari verzi") este zeița greacă a plantelor înflorite, a mugurilor și a lăstarilor verzi din timpul primăverii și se numără printre Horele care reprezintă anotimpurile și/sau perioadele agricole.

Thallo era zeița Hore a mugurilor și a lăstarilor verzi, asociată cu primăvara și venerată ca zeiță responsabilă de acordarea prosperității în plantare și de protejarea noilor creșteri. Echivalentul ei roman era zeița Flora.

Ea era foarte venerată în Atena și era invocată în mod special în jurământul cetățenilor din acel oraș. Fiind o zeiță a primăverii, era asociată în mod natural cu florile, așa că nu ar trebui să fie surprinzător faptul că florile ocupă un loc proeminent în reprezentările ei.

Se știa că Thallo ajută la creșterea plantelor și a lăstarilor verzi, precum și la înmugurirea și înflorirea florilor, mai ales primăvara. Se credea că ea acorda prosperitate lăstarilor tineri ai plantelor în acest anotimp și pentru asta era venerată.

Thallo era venerată în Atena alături de zeița Pandrosos (Atotțiitoarea) și era invocată și în jurământul politic pe care cetățenii Atenei trebuiau să îl depună.