Oamenii moderni, Homo sapiens, sunt în prezent singurul membru supraviețuitor al genului Homo. Cu toate acestea, în trecut, alte specii umane au coexistat alături de noi. De-a lungul timpului, progresul arheologiei a dezvăluit faptul că genul Homo a fost odată plin de specii variate, fiecare jucând un rol în evoluția noastră.

Încă din 1859, când Charles Darwin a publicat celebra sa lucrare "Originea Speciilor", interesul în reconstituirea arborelui genealogic uman a crescut semnificativ. Descoperiri importante, precum scheletele lui Australopithecus afarensis (cunoscută sub numele de Lucy) sau Homo erectus (Omul din Java), au oferit primele indicii ale strămoșilor noștri. Cu toate acestea, pe măsură ce tot mai multe specii umane dispărute sunt descoperite, devine clar că istoria evoluției noastre este mult mai complicată decât se credea inițial.

Arborele nostru genealogic include nu doar strămoși direcți, cum ar fi Homo habilis și Homo erectus, ci și rude îndepărtate precum Homo neanderthalensis și Homo denisova. Aceste descoperiri ne ajută să înțelegem mai bine diversitatea genului Homo, dar, în ciuda acestor progrese, există încă multe lacune.

În timpul săpăturilor arheologice de la Yeșilova Höyük Mound din districtul Bornova din Izmir, a fost descoperit un remarcabil aplicator kohl (eyeliner) din piatră, vechi de 8 200 de ani. Acesta este o dovadă a faptului că oamenii erau conștienți de aspectul lor cu mult timp în urmă, aproape de ceea ce noi cunoaștem ca fiind zorii civilizației.

De asemenea, este semnificativă datarea descoperirilor recente, care împinge înapoi data ocupării locației la aproximativ 8 500 - aproximativ 6 500 î.Hr. Aceste săpături au scos la iveală dovezi importante ale vieții din epoca neolitică, oferind informații despre cultura și mediul primilor coloniști din Marea Egee.

Spre deosebire de casele strânse din Çatalhöyük din Anatolia Centrală, oamenii din această regiune locuiau în case separate, cu sisteme de acoperișuri distincte, dezvăluie Arkeonews.

Unele cărți sacre, izvorâte din tradiții orale foarte vechi, cum ar fi Tora sau Popol Vuh, relatează crearea lumii și explică modul în care planeta noastră a fost terraformată de un grup de creatori.

Descoperită în 1999, „Harta Creației” ar putea confirma faptul că o civilizație necunoscută a întreprins, în urmă cu câteva sute de milioane de ani, gigantice lucrări de inginerie civilă pe întregul Pământ. Această descoperire ar putea confirma terraformarea antică a planetei noastre.

Piatra lui Dumnezeu sau Piatra Dashka este un artefact controversat despre care unii cred că ar fi liniile directoare folosite de arhitectul lumii. Cunoscută sub numele de Harta Creatorului sau Harta lui Dumnezeu, această tablă e piatră i-a nedumerit pe cercetători încă de la descoperirea sa în 1999. Oricât de imposibil ar părea, experții ruși cred că harta de piatră, ar putea avea o vechime intre 3000 și 120 de milioane de ani.

Placa Dashka descrie nu numai împrejurimile Munților Ural, ci și o serie de proiecte de inginerie civilă, inclusiv 12 000 km (7457 mile) de canale, mai multe baraje și notații hieroglifice de origine necunoscută. Precizia și perspectiva hărții sugerează că aceasta a fost creată dintr-un punct de observație aeriană. Hieroglifele nu au fost descifrate până la momentul redactării acestui document, dar se crede că sunt legate de o formă veche de chineză.