CONDUCĂTORI

Octavian Augustus

OCTAVIAN AUGUSTUS

  • NASCUT: 23 septembrie 63 î.Hr. Roma, Republica Romană
  • DECEDAT: 19 august 14 Nola, Italia, Imperiul Roman
  • PRECEDAT DE: Fondator al imperiului

Gaius Iulius Caesar Augustus, cunoscut și sub numele de Octavian (latină: Octavianus), a fost fondatorul Imperiului Roman. A domnit ca primul împărat roman din 27 î.Hr. până la moartea sa în anul 14 d.Hr. Domnia lui Augustus a inițiat un cult imperial, precum și o epocă asociată cu pacea imperială (Pax Romana sau Pax Augusta) în care lumea romană a fost în mare parte lipsită de conflicte armate (în afară de războaiele de expansiune și de Anul celor patru împărați, acesta din urmă având loc după domnia lui Augustus). Sistemul de guvernare al Principatelor a fost instituit în timpul domniei sale și a durat până la Criza din secolul al III-lea.

NAȘTEREA

La 23 septembrie 63 î.Hr., s-a născut Octavian, cel care avea să schimbe istoria Romei, fiind fiul lui Octavius și al fiicei surorii lui Gaius Iulius Caesar, Atia. Tatăl sau a murit când Octavian avea doar patru ani. A primit o educație aleasa, prima apariție publica fiind la moartea bunicii sale Iulia, când a rostit discursul funerar.

În 46 î.Hr. a participat la triumful lui Caesar, primind onoruri militare. Tot în aceasta perioada intra în ordinul patricienilor.

În anul 45 î.Hr. l-a urmat apoi pe Caesar în Spania și în lupta cu tabăra pompeiană la Munda, impresionandu-l pe Caesar prin acțiunile sale îndrăznețe.

În anul 44 î.Hr., când Caesar a fost asasinat, Octavian se afla în Apollonia (Illyricum), pregatindu-se să se alăture campaniei contra parților. Ofițerii l-au sfătuit să se refugieze cu armata în Macedonia, dar  familia găsea că e mai bine să revină la Roma că simplu cetățean.

Într-un act de mare curaj, s-a reîntors în Italia, la Brundisium. Aici a aflat că Caesar îl adoptase, spre disperarea familiei, care îl vedea tintă atacurilor dușmanilor răposatului conducător A dat din nou dovada de mare curaj, opunandu-se dorinței familiei de a renunță la adopție și luandu-și numele de Gaius Iulius Caesar Octavian. Mare parte din trupele aflate la Brundisium îl susțineau.

La sfârșitul lunii aprilie 44 î.Hr. , s-a întors la Roma, cerandu-i o întălnire   lui Marcus Antonius, care îl ignorase până atunci. A fost un eșec, Marcus Antonius i-a blocat accesul în orice funcție. Octavian se bucura de sprijinul lui Cicero, dușman al lui Marcus Antonius, dar a considerat că armata este un mijloc mai sigur de a-și pune în valoare moștenirea, așa că a venit de la Mutina la Roma cu opt legiuni.

În anul 43 î.Hr., un an mai tărziu a devenit consul și a încercat să se împace cu Marcus Antonius, care dorea să preia el moștenirea lui Caesar. S-au întâlnit pe o insula de pe un rău din apropierea localității Bononia și au pus la cale o înțelegere politica după modelul primului triumvirat dintre Iulius Caesar, Crassius și Pompei. De aceasta data, înțelegerea era legala, datorita noii legi Titia, din 27 noiembrie 43 î.Hr. Al doilea triumvirat era valabil până la 31 decembrie 38 î.Hr., Octavian primind Sardinia, Sicilia și Africa, Marcus Antonius, Gallia Cisalpină și Transalpină, iar Lepidus  Spania și Gallia Narbonensis. Imediat, cei trei au purces la pedepsirea celor vinovați de asasinarea lui Caesar și au reintrodus proscripțiile, și din motive financiare.

În anul 41 î.Hr., fratele lui Marcus Antonius, Lucius, i-a declarat război, dar a pierdut. În anul următor, Marcus Antonius a asediat Brundisium, dar s-a reușit încheierea unei înțelegeri, așa-numitul ‘‘Pact de la Brundisium’’ : Gallia i-a fost cedata lui Octavian, iar Marcus Antonius s-a căsătorit cu sora lui Octavian, Octavia (soția sa, Fulvia, tocmai murise).

În 37 î.Hr. Triumviratul a fost reinoit, după care Octavian s-a preocupat de înfrângerea lui Sextus, fiul lui Pompei. În anul 30 î.Hr., Marcus Antonius este înfrânt, în urma declarației de război făcută împotriva lui Octavian. Acum puterea îi aparținea, dar a fost abil, pentru a nu avea soarta tatălui sau adoptiv.

La 13 ianuarie 27 î.Hr., a șocat Senatul, declarând că se va retrage în viață privata. Bineînțeles că senatorii i-au cerut să rămână, iar Octavian a acceptat, după o teatrala ezitare. A preluat controlul asupra Spaniei, Galliei, Ciprului și Egiptului, pe 10 ani, iar la 16 ianuarie a aceluiași an, a devenit Augustus.

În anul 2 d.Hr., pe lângă multe alte importante titluri de la Roma, i se acorda cel de ‘‘pater patriae’’.

Octavian a suferit și eșecuri, în luptele contra germanilor, una a lui Lallius, alta a lui Varus. După cum ne spune istoricul Suetonius, în lucrarea sa ‘‘Viețile celor doisprezece cezari’’, înfrângerea lui Lallius a fost mai mult morală, dar cea a lui Varus a fost aproape nimicitoare pentru stat. Trei legiuni cu comandanți și ofițerii lor împreună cu trupele auxiliare au fost măcelărite. Se spune că Octavian a lăsat să-i crească barba și părul câteva luni și adesea se lovea cu capul de vreo ușa, strigând : ‘‘Quintilus Varus, dă-mi înapoi legiunile !’’.

MOARTEA

La 19 august 14 d.Hr., Octavian, s-a stins din viață, la Nola, fiind înmormântat în mausoleul său din Roma. A intrat în panteonul roman, fiind numit Divus Augustus. ‘‘Pacea romană’’, pax Romana, fusese instaurată.

Epoca să, devenită o epoca de aur pentru Roma, i-a preluat numele. A consolidat imperiul, preocupandu-se de reorganizarea armatei, a administrației, largindu-și granițele și sprijinind cultura. Vergiliu, Horațiu, Ovidiu au fost contemporanii lui Octavian Augustus.

  • Sursă 1: Boris Crăciun, Daniela Costin, Faimoşii inventatori şi descoperirile lor epocale, tip. Multiprint, Iasi, 2005;