1836 La 25 noiembrie, in Dunfermline, Scotia, s-a nascut Andrew Carnegie, intr-o familie saraca. A fost un industrias de origine scotiana care a devenit "cel mai bogat om din lume". A construit si a dominat industria siderurgica americana, dar a renuntat la 90% din averea sa, sustinand ca un om care moare bogat, moare dizgratios. Tatal sau, tesator manual, fusese lovit de introducerea la scara larga a razboaielor mecanice de tesut si de declinul economic generalizat din Scotia.
1848 Familia se muta la Allegheny, Pennsylvania, Statele Unite ale Americii. Andrew a inceput sa lucreze ca bobinator intr-o fabrica de bumbac, dar chiar si la varsta de doisprezece ani isi dadea seama ce valoare avea educatia. A invatat singur sa scrie si sa citeasca si a facut scoala la seral.
1850 La paisprezece ani, a devenit mesager intr-un oficiu telegrafic, dar datorita memoriei sale a fost repede promovat in functia de operator de telegraf.
1853 Devine asistentul personal al lui Thomas Scott, la Pennsylvania Railroal Co. (Compania de cai ferate Pennsylvania).
1859 Ii urmeaza in functie lui Scott, in functia de superintendent al diviziei din Pittsburgh a companiei de cai ferate Pennsylvania.
1856 A facut prima investitie, cu ajutorul unui imprumut bancar. A investit atunci in vagoanele de dormit Woodruff. Aceasta investitie s-a dovedit atat de profitabila, incat dupa numai doi ani, Carnegie ajunsese sa castige de trei ori cat salariul.
1860 Face investitii inteligente in companii industriale, se intereseaza de fabricarea otelului. Carnegie a recunoscut importanta comerciala a fierului si a industriei siderurgice; a vizitat cateva otelarii in Europa.
1865 A renuntat la caile ferate si a inceput sa se ocupe de una dintre inventiile sale, compania de poduri Keistone.
1872-1873 Infiinteaza otelariile J. Edgar Thomson. Carnegie a introdus cateva inovatii tehnologice, ca de exemplu, procesul de obtinere a otelului Bessemer, pe care-l vazuse in Anglia. De asemenea, a redus costurile de productie, marind astfel eficienta.
1889 Uneste toate afacerile sub numele de Carnegie Steel Company. Era un om creativ si un pioner al integrarii pe verticala. Asta inseamna ca firma sa controla toate stadiile de fabricatie - cumpararea materiilor prime (zacaminte de fier, mine de cocs), dar si transporturile (cai ferate, vapoare). A incurajat promovarea propriilor angajati. La un moment dat, a spus ca J.P. Morgan, un alt om de afaceri, "Isi cumpara prietenii, eu mi-i cresc." Carnegie a fost considerat un angajator grijuliu pana la un moment dat, cand a spart o greva cu ajutorul unor gardieni inarmati, din acest conflict rezultand nu mai putin de douazeci de morti. Carnegie Steel Company domina piata americana a otelului. Chiar si in cursul perioadei de criza si a grevelor din 1892, compania lui Carnegie a ramas profitabila.
1900 Profiturile otelariilor Carnegie ating 40 de milioane de dolari. Partea sa este de 25 de milioane
1901 Vinde Carnegie Steel Company lui J.P. Morgan, pentru 480 de milioane de dolari, s-a retras din afaceri si si-a dedicat restul timpului cauzelor caritabile si filantropice. A infiintat fundatii caritabile care sa contribuie la intrajutorarea orasului sau natal, Dunfermline, a dat bani pentru extinderea universitatilor scotiene si pentru construirea de biblioteci, teatre si case de copii. A infiintat in Pittsburgh, Washington si New York instituie fundatii si corporatii. Cladirea care adaposteste in prezent Curtea internationala de justitie de la Haga a fost construita sub numele de Palatul Pacii din fonduri donate de Carnegie. Acest multimilionar cu o extraordinara constiinta sociala a donat nu mai putin de 62 de milioane de dolari Marii Britanii si institutiilor sale coloniale, dar cea mai mare parte din averea sa - 350 de milioane de dolari - a donat-o unor beneficiari din Statele Unite.
1919 La 11 august, Andrew Carnegie moare, in Lenox, Massachusetts, S.U.A. Acesta spunea candva: "Mintea este cea care imbogateste trupul" [Brian Mooney, 2008].
Bibliografie:
- Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Bucuresti, Ed. Lider, 2008
