Bulă este un important personaj fictiv al umorului românesc, în esență neserios și, frecvent ajuns în situații penibile dar pe care le depășește cu succes. Bulă – prototip de personaj paradoxal: idiot și genial, a fost a apărut în cultura populară în timpul regimului comunist din România, pe la începutul anilor '60, ca o necesitate a oamenilor de a râde şi o modalitate de a ironiza regulile impuse de regimul ceauşist. Bulă a devenit faimos şi este considerat de unii chiar un erou naţional. (sursa: wikipedia.org)
Potrivit site-ului evz.ro, specialiştii susţin că personajul este varianta urbană a lui Păcală, urmaşul lui Gâgă din perioda interbelică. Aparent, un Bulă Moise, comandant al Securităţii, chiar a existat în Cheii Braşovului, dar, contrar eroului de bancuri, omul din Braşov era cinstit. Pe de altă parte, sociologul Alfred Bulai consideră că numele personajului se leagă de „bula papală”, o autorizaţie emisă de Suveranul Pontif.
Spre deosebire de alţi eroi din bancuri, Bulă s-a individualizat, a căpătat personalitate şi s-a născut pentru că bancurile aveau nevoie de oameni, de stereotipuri. „Ne place pentru că este asemănător omul obişnuit, învinge şi pierde”, adaugă specialistul. Perioada sa de glorie au fost anii "70 şi, deşi comportamentul său îl caracterizează într-o anumită măsură pe cel al românilor, Bulă nu este un erou creat după chipul şi asemănarea poporului. Etnologul Şerban Anghelescu susţine că „este un personaj paradoxal: idiot-genial", iar sociologul Marius Pieleanu că "reprezintă prototipul unui om verde, căruia nu-i pasă de ceea ce se întâmplă şi care se autoironizează pentru a putea trăi”. În fapt, Bulă este un concept de defulare socială, care critică şi ridicularizează sistemul comunist. Adesea, în bancuri, apare cu apelativul de idiot sau cretin. Portretul eroului din bancuri Marius Pieleanu îl numeşte "Omul nou". În percepţie românească, el este un produs al comunismului, iar în folclorul popular este un personaj relativ recent, născut în socialism, după 1944, de dictatura proletară.
In 2006, Televiziunea Română a realizat un concurs în care românii au votat cei mai mari 100 de români ai tuturor timpurilor. Bulă a ocupat locul 59 în acest top. Silvian Cențiu, Un Român în Silicon Valley, comentând acest show, a spus: "Când am menționat numele Bulă, personajul omniprezent în glumele românilor, în San Francisco sau New York, am fost încântat să-i aud râzând pe membrii audienței, înainte să termin gluma – am știut că ei erau Români." (sursa: wikipedia.org)
Tot in acest an, articolul "Câţiva strămoşi de-ai lui Bulă", apărut în Dilema Veche, spunea despre acesta: „Un personaj tragi-comic complex, plin de contradicţii, idiotul în absolut, plin de sclipiri de genialitate, căruia românii i-au atribuit de-a lungul timpului exact genul de evenimente care se întîmplă mereu mecanicului-socrului-mătuşii-vecinului-cuiva. Asemănat de unii cu un fel de Superman, de alţii cu un retardat mintal, Bulă reuşeşte totuşi să salveze mereu o cauză pierdută. Despre el se spune în egală măsură cum că ar fi un tînăr slăbănog, urît ca dracu', care strică viaţa fiecărei persoane care intră în contact cu el, la fel cum se spune că ar arăta ca o găluşcă cu maini şi cu picioare, foarte gras, fiindu-i mai uşor să se dea de-a dura decît să meargă”.
Potrivit lui V. Volkan, în scrierea „O analiză psihico-politică: Totem şi Tabu”, numele „Bulă” s-ar fi format din modificarea, cu o literă, a cuvântului vulgar sinonim în limba română cu „penis”. (sursa: adevarul.ro)
O gluma cu Bula suna cam asa: - Unde ai fost, ieri, Bulă? - Am fost cu vaca la taur, doamna profesoară! - Bine, Bulă, dar nu putea să facă tatăl tău asta? - Ba da, dar taurul o face mai bine!