Religia mesopotamienilor, anticii locuitori ai văii dintre râurile Eufrat și Tigru, era politeistă, cu numeroase zeități asociate cu forțele naturii și elemente precum soarele și apa. Zigguratele, temple în formă de turn, serveau drept locuri de închinare și rituale.

Religia iranienilor, cunoscută mai ales prin zoroastrism, avea la bază învățăturile lui Zoroastru. Zoroastrismul promova dualismul dintre Ahura Mazda, zeul binelui, și Angra Mainyu, zeul răului. Adorarea focului era esențială în practica religioasă.

Religia vechilor egipteni punea accent pe politeism, cu numeroase zeități precum Ra și Osiris, asociate cu ciclurile naturale și viața de apoi. Construcția piramidelor și a templelor reflecta credința în nemurire și continuarea vieții după moarte. Credințele egiptene aveau o puternică influență în toate aspectele vieții, de la artă și arhitectură la organizarea societății și rituale funerare elaborate.

Religia tibetană, influențată în principal de budismul tibetan și de tradițiile indigene, are o identitate spirituală distinctă. Budismul Vajrayana este dominant, cu Dalai Lama fiind figura centrală și lider spiritual. Credințele tibetane includ concepte precum karma și reîncarnarea. Practicile meditative și mandalele artistice sunt parte integrantă a spiritualității tibetane. De asemenea, Bön, o tradiție religioasă indigenă, persistă, aducând elemente de animism și șamanism. Tibetul a avut o istorie bogată de sincretism religios, unde credințele budiste, bön și tradițiile populare s-au interconectat, contribuind la formarea unei religii unice și complexe.

Religiile chinezilor reflectă o diversitate remarcabilă de credințe și practici spirituale. Taoismul, cu concepte precum yin și yang, se concentrează pe armonia cu Tao, calea cosmică. Confucianismul, mai mult o filozofie etică, promovează ordinea socială și virtuțile umane. Budismul a fost adoptat și adaptat în China, contribuind la formarea unui sincretism religios. În plus, practicile tradiționale, cum ar fi venerarea strămoșilor și feng shui, sunt adânc înrădăcinate în cultura chineză. De-a lungul istoriei, diversele religii chineze au coexistat și s-au interconectat, reflectând complexitatea și toleranța spirituală a acestei civilizații milenare.

Religia vechilor germani și a vechilor scandinavi: Mitologia nordică, sau mitologia scandinavă, a fost practicată de popoarele nordice, inclusiv vikingii, germanii și alți locuitori ai regiunilor Scandinaviei și Germaniei în perioada antica și medievală. Această religie a implicat un panteon bogat de zei precum Odin, Thor, Loki și Freyja, iar miturile lor sunt consemnate în texte precum Edda. Practicile religioase includ ritualuri, ofrande și credința în existența unui Yggdrasil, arbore cosmic care leagă diferitele lumi.

Religia slavilor antici nu este atât de bine documentată precum mitologia nordică, dar acești oameni aveau propria lor tradiție religioasă. Practicile religioase slavice implicau venerarea unor zeități precum Perun (zeul tunetului), Veles (zeul pământului și al vitelor) și Domovoi (duhul protector al casei). Ritmurile lor se desfășurau adesea în natură și includeau adorarea copacilor și a apelor.

Popoarele baltice, cum ar fi lituanienii și letonienii, au practicat propriile tradiții religioase, cunoscute sub numele de păgânism baltic. Aceste religii implicau venerarea zeilor precum Dievas și Perkunas și includea rituri agrare și festivități. Aceste tradiții au fost influențate de mitologia slavilor și a altor culturi învecinate.

Toate aceste religii păgâne s-au schimbat și au dispărut odată cu creșterea creștinismului în aceste regiuni, dar mitologiile și influențele lor persistă în miturile și folclorul zonelor respective.