Potrivit Vechiului Testament din Biblie, Dumnezeu, este creatorul a tot ce exista, a Cerului si al Pamantului, inclusiv a noastra, a oamenilor. Acesta nu avea se pare o forma fizica, ci mai degraba un spirit: "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor".
Potrivit acelorasi scrieri biblice, Dumnezeu a creat totul in sase zile, iar in cea de-a saptea s-a odihnit. In tot acest proces al facerii, reiese ca Dumnezeu nu face decat lucruri bune, deoarece dupa fiecare etpa a creatiei se face precizarea: "Şi a văzut Dumnezeu că este bine".
In "ziua intai" a creat Cerul si Pamantului, iar acesta era "gol si netocmit", dupa care a creat noptile si zilele.
In "ziua a doua" a despartit apele de dedesupt fata de cele de deasupra printr-o tarie pe care a numit-o cer. O interpretare a celor relatate in Biblie ne-ar sugera ca deasupra cerului pe care il cunostem noi astazi ar mai exista alte ape, iar cerul nu ar avea decat un rol de "tarie", de separator sau de sustinere, precizare ce se repeta in ziua a treia a facerii: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc".
In "ziua a treia" a creat uscatul pe care l-a numit pamant, iar restul apelor de sub cer le-a numit mari. Tot in aceasta zi a creat vegetatia si toti pomii roditori: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!".
In "ziua a patra" Dumnezeu a creat "luminatorii pe taria cerului", care sa lumineze pamantul, sa ajute la deosebirea anotimpurilor, a zilelor si a anilor. A creat Soarele (luminatorul cel mare) pentru carmuirea zilelor si Luna (luminatorul cel mic) pentru carmuirea noptilor, dar si stelele care sa desparta lumina de intuneric. O precizare care lasa loc de interpretari si alte dezbateri ar fi faptul ca Soarele, Luna si stelele Dumnezeu le-a creat dupa crearea Pamantului, fapt ce ar contrazice multe aspecte ale stiintei de astazi.
In "ziua a cincea" a creat primele fiinte cu viata si anume pasarile si "animale cele mari din ape" si toate fiintele cele vii din ape. Apoi le-a poruncit sa se inmulteasca si sa umple apele marilor, iar pasarile sa se inmulteasca pe pamant.
In "ziua a sasea" cat si ultima din etapa creatiei, Dumnezeu a poruncit pamantului sa scoata fiinte vii precum animale, fiare salbatice, taratoare si animalele domestice. Ultima lucrare tot din aceasta zi a fost facera omului "dupa chipul si asemanarea" lui Dumnezeu. A creat barbatul si femeia carora le-a zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!". Apoi Dumnezeu le-a dat si sursa de hrana, zicandu-le: Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră." Din aceasta ultima indicatie reiese ca Dumnezeu nu ar fi inclus si animalele ca sursa de hrana a omului. Dumnezeu l-a creat pe om din tărâna pamântului, suflând asupra lui "suflare de viaţa", pe care l-a pus intr-un rai spre răsărit din Eden. Pe aceştia i-a numit Adam şi Eva.
In "ziua a saptea" Dumnezeu s-a odihnit: "in ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le făcuse", binecuvantand si sfintind aceasta zi.
Din Eden curgea un râu, care se imparţea in patru: Fison, care înconjura ţara Havilei; Gihon, care înconjoară ţinutul Etiopiei; Tigrul, ce curgea prin faţa Asiriei şi Eufratul.
După zidirea omului, Dumnezeu l-a pus pe acesta să lucreze şi să păzească tot ceea ce crease El în rai. Adam primise totuşi de la Dumnezeu o singură regulă: "Din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunostinţei binelui şi răului să nu mananci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!". Această unică regulă se pare că omul nu a putut-o respecta, fapt pentru care a fost izgonit din Eden: "Dumnezeu l-a scos din raiul Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat."