Costache Negruzzi, una dintre figurile marcante ale literaturii și politicii românești din secolul al XIX-lea, este recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în literatură și administrație. De-a lungul vieții, a scris nuvele istorice, a tradus opere importante și a jucat un rol esențial în dezvoltarea teatrului românesc.
Tinerețea și formarea educațională
Constantin Negruzzi s-a născut în 1808 la Trifeștii Vechi, lângă Iași, într-o familie respectată. Părinții săi, Dinu Negruț și Sofia, l-au îndrumat către educație încă din copilărie. Între 1816 și 1820, tânărul Negruzzi a studiat limba greacă cu dascălul Chiriac și limba franceză cu Brankovitz, un emigrant politic polonez. În 1820, a început să învețe limba română în mod autodidact, așa cum relatează în scrisoarea sa „Cum am învățat românește”.
Primele încercări literare și începutul carierei publice
În 1822, familia Negruț s-a mutat la Chișinău din cauza mișcării eteriștilor. În această perioadă, Negruzzi și-a început primele încercări literare, publicând lucrarea „Zabavelile mele din Basarabia”. Revenind la Iași în 1823, a tradus opera „Mnemon” de Voltaire, iar în 1824 a realizat traducerea „Pirostia Elenei” de Marmontel.
Negruzzi și-a început cariera administrativă în 1825, când a devenit diac la Vistierie (Ministerul de Finanțe). În 1829, a scris nuvela „Zoe”, iar în 1835 a publicat traducerea melodramei „Treizeci de ani sau viața unui jucător de cărți”.
Activitatea literară și politică
Negruzzi a fost un susținător al literaturii române, contribuind la dezvoltarea acesteia prin traduceri și lucrări originale. În 1837, a fost ales deputat al județului Iași și a publicat mai multe traduceri din autori celebri precum Victor Hugo, Alexandre Dumas și Alexandr Pușkin. În 1839, s-a căsătorit cu Maria Gane și a continuat să publice lucrări literare importante, precum „Reteta”, „Catacombele Mănăstirii Neamțului” și „Aprodul Purice”.
În 1840, Negruzzi a fost ales primar al orașului Iași și numit co-director al Teatrului Național alături de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri. În aceeași perioadă, a publicat nuvela istorică „Alexandru Lăpușneanul” în revista „Dacia literară”. Această lucrare este una dintre cele mai importante din literatura română și un exemplu clasic al stilului său.
Contribuții politice și culturale
În afara activității sale literare, Negruzzi a avut și o carieră politică activă. A fost numit director (ministru) al Vistieriei în 1843, iar în 1848 a fost numit postelnic și efor al școlilor. A rămas însă departe de mișcarea revoluționară a anului. În 1857, a devenit membru al Divanului Domnesc, iar în 1862 a votat pentru unirea definitivă a Principatelor Române.
Negruzzi a publicat numeroase lucrări politice și literare, inclusiv „Pacatele tinereților” în 1857 și „Despre capitala României” în 1861. A fost, de asemenea, unul dintre membrii fondatori ai Societății Academice Române în 1867.
Moștenirea lui Costache Negruzzi
Costache Negruzzi a murit pe 24 august 1868 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi. Moștenirea sa literară și politică rămâne una deosebit de importantă pentru cultura românească. Lucrările sale, printre care „Alexandru Lăpușneanul”, au influențat profund literatura și teatrul românesc, iar activitatea sa politică a contribuit la modernizarea și unificarea țării.
