1810 La 22 februarie se naste, la Targoviste, Grigore Alexandrescu. A fost fiul vistiernicului Mihai Alexandrescu si al Mariei. Tot targovisteni, prin nastere, erau poetii Vacaresti, Vasile Carlova si Ion Heliade Radulescu.
1827 Isi pierde amandoi parintii.
1830 Ramas orfan, pleaca la Bucuresti, la un unchi, parintele Ieremia.
1831 Se inscrie la “scoala de limba frantozeasca“ a lui J. A. Vaillant, in “clasa de literatura“.
1832 La 6 martie are loc debutul literar al lui Gr. Alexandrescu, prin publicarea in "Curierul romanesc" a poeziei "Miezul noptii".
La 1 mai este elev la “Sf. Sava”, pensionul lui Vaillant fiind inglobat acestui colegiu. Printre altii, are ca profesori pe Eufrosin Poteca si Petrache Poenaru.
In tipografia lui Heliade publica primul sau volum, "Eliezer si Neftali", poema tradusa din Florian, insotita la sfarsitul volumului de versuri si fabule originale.
1834 Cu prilejul reorganizarii armatei romane, intra cadet in cavalerie, in scurt timp fiind inaintat la gradul de “praporcic”.
1835 Se inscrie in “Societatea filarmonica“ (infiintata in 1833), in programul careia figura lupta “pentru cultura limbii romanesti si inaintarea literaturii, intinderea muzicii vocale si instrumentale in Principate si formarea unui teatru national”.
Publica traducerea tragediei "Alzira" sau "Americanii", de Voltaire. Ca militar, este trimis la Focsani sa supravegheze, pe Milcov, miscarea vamala intre cele doua Principate.
1836 Izbucneste polemica dintre Grigore Alexandrescu si Heliade, polemica intretinuta timp de doua decenii.
1837 Paraseste Focsanii, inaintandu-si demisia din armata.
1838 In tipografia lui Zaharia Carcalechi ii apare un alt volum de poezii ("Elegii si fabule").
Incepe colaborarea la primul cotidian romanesc, "Romania".
1840 In "Dacia literara", aparuta in acelasi an la Iasi, publica poezia "Anul 1840".
1842 In iulie-august impreuna cu Ion Ghica intreprinde o calatorie la manastirile din Oltenia. Rod al acelei “preumblari” prin locuri pline de istorie sunt cateva din cele mai bune poezii de inspiratie patriotica: "Umbra lui Mircea", "La Cozia", "Rasaritul lunii", "La Tismana", "Mormintele", "La Dragasani" si acel "Memorial de calatorie".
Este numit sef la “masa a doua a jelbilor” si a registraturii Postelniciei (Secretariatul Statului), unde are coleg pe D. Bolintineanu.
La Iasi, la "Cantora foaiei satesti", apare cel de-al treilea volum al sau, "Poezii...". Editie completa, scoasa de Al. Donici.
1844 In septembrie insoteste pe Gheorghe Bibescu la Focsani, la intalnirea ce a avut-o cu Mihail Sturza, domnitorul Moldovei.
In revista "Propasirea", din Iasi, publica "Umbra lui Mircea", "La Cozia" si fragmente din "Memorial de calatorie". In decembrie este inaintat la rangul militar de serdar.
1846 Devine membru al “Asociatiei literare” (infiintata in 1845). In aprilie manevra militara de cavalerie, artilerie si infanterie de pe campul Colentinei, la care participa ambii domnitori ai Principatelor, Gheorghe Bibescu si Mihail Sturza, ii inspira poezia "O impresie", dedicata ostirii romane. La 23 aprilie este ridicat la rangul civil de paharnic.
1847 Colaboreaza la "Album stiintific si literar" cu "Ucigasul fara voie" si schita "O nunta".
In tipografia lui C. A. Rosetti si "Winterhalder" publica un nou volum de poezii "Suvenire si impresii, epistole si fabule", precum si traducerea tragediei "Meropa" de Voltaire.
1848 La 11 iunie are loc proclamatia de la Islaz, Bibescu este silit sa semneze Constitutia si sa demisioneze. La 2 august impreuna cu N. Balcescu, Cezar Bolliac si D. Bolintineanu, face parte din Comitetul de redactie al ziarului revolutiei "Poporul suveran".
Dupa inabusirea revolutiei este scos din postul avut la Secretariatul Statului. Inca de la sfarsitul acestui an poarta corespondenta secreta cu revolutionarii exilati.
1849 Este numit director la Arhivele Statului, post in care va ramane pana in 1854.
1850 Cumuleaza si functia de secretar la Senat, functie prin care, in 1853, devine “membru in Comisia centrala“, intocmita pentru “socotelile cheltuielilor ostasesti”.
1852 Il gasim si membru in “Comisia documentala“, care trebuia sa faca o “deslusitoare alcatuire de toate documentele” pe care se sprijina averile manastiresti.
1853 La 1 ianuarie asista la inaugurarea noului teatru, caruia ii dedica un imn, destinat a se canta la inaugurarea acestuia. Este ales membru in Comitetul teatral. I se acorda rangul civil de clucer.
La 3 decembrie este inlocuit din functia avuta la Arhivele Statului, fiind numit director al Eforiei Spitalelor civile.
1855 Colaboreaza la "Romania literara", scoasa la Iasi de V. Alecsandri, cu satira "Razbunarea soarecilor" sau "Moartea lui Sion" si fabula "Iepurele, ogarul si copoiul".
1857 Se incheie Tratatul de pace de la Paris, unde se discuta si problema Principatelor dunarene.
1856 Se deschid Divanurile Ad-hoc. Grigore Alexandrescu publica poezia "Unirea Principatelor".
In toamna acestui an face o excursie in Siria si Palestina, la invitatia lui Ion Ghica.
1859 La 24 ianuarie are loc Unirea Tarilor Romane. La 8 februarie, cu prilejul venirii lui Cuza la Bucuresti, ii adreseaza poezia "Mariei-sale domnitorului Alexandru Ioan I", in care aclama dubla alegere a lui Cuza ca domnitor al Moldovei si Munteniei. La 31 martie este numit ministru la Finante, dar refuza postul. La 3 aprilie e numit director al Departamentului Cultelor si al Instructiunii Publice.
La 5 octombrie pentru o scurta vreme este ministru ad-interim la Culte.
1860 La 30 martie este numit de Cuza membru in Comisia centrala de la Focsani, formata din 16 membri, opt moldoveni si opt munteni. Presedinte al Comisiei a fost numit Stefan Golescu, iar vicepresedinte N. Catargiu. Comisia avea ca misiune unificarea legislatiei celor doua Principate. La 29 mai se casatoreste cu Raluca, fiica spatarului Gavril Stamatin si a Zoitei, nascuta Bucsinescu. Stamatinestii se inrudeau cu actorul Matei Millo si cu paharnicul C. Sion. In luna iunie se vadesc primele semne ale unei boli de nervi. In august este restabilit, dar boala se va prelungi dramatic, cu intermitente, pana la sfarsitul vietii. I se acorda o pensie imediat dupa izbucnirea bolii.
1861 La 22 august se naste fiica poetului, Angelina.
1862 Este destituit din functia de efor al Spitalelor civile.
1863 Apare o noua editie din opera scriitorului, intitulata "Meditatii, elegii, epistole, satire si fabule" (la inceput se reediteaza si Memorial de calatorie).
1864 La 12 februarie adunarea legiuitoare voteaza o “renta viagera“, ca recompensa nationala “bunului nostru poet”.
1867 La 1 martie apare, la Iasi, revista "Convorbiri literare".
1872 Publica volumul "Povesti albastre", traduceri din Eduard Laboulaye.
1877 La 9 iunie are loc Proclamarea Independentei statului roman.
1879 La 30 ianuarie moare sotia poetului.
1881 La Iasi apare revista „Contemporanul”.
1882 In Cimpoiul publica fragmente din "Ierusalimul eliberat" de Torquato Tasso.
1885 La 25 noiembrie se stinge din viata, in varsta de 75 ani, dupa o lunga si grea suferinta. Din cortegiul funerar care i-a insotit sicriul pana la cimitirul Bellu n-a lipsit bunul sau prieten, Ion Ghica.
