Luna martie aduce cu ea o serie de tradiții și superstiții legate de “babele,” obiceiuri populare cu rădăcini adânci în folclorul românesc. În această perioadă, oamenii își îndreaptă atenția către “babele,” femei așezate într-un calendar tradițional care marchează zilele importante ale lunii martie. În tradiția românească, "babele" din luna martie reprezintă un obicei popular legat de observarea vremii și a schimbărilor de sezon.
Perioada cuprinsa intre 1 si 9 martie, cunoscuta in traditia populara si sub numele de "Zilele Dochiei", "Zilele Babei" sau "Babele", reprezinta intervalul de timp in care Baba Dochia isi implineste destinul urcand muntele, impreuna cu turma sa de oi, pentru a muri inspre renastere. Aspectul instabil al vremii din aceasta perioada este considerat a se datora caracterului capricios al Babei Dochia.
În tradiția populară, pe data de 1 martie se obișnuiește ca oamenii să-și aleagă o zi, o babă, care să le arate cum va fi întregul an pentru ei. Astfel, în funcție de ziua aleasă (senină, călduroasă sau, cu ger, ploi sau viscol), anul nostru va fi marcat de evenimente frumoase sau mai puțin plăcute. Pentru alegerea babei, cea mai veche metodă este aceea de a alege la întâmplare între 1 și 9 martie.
De asemenea, potrivit tradiției, un alt mod de alegere al babei ar fi după data de naștere. Mai exact, dacă ziua ta de naștere se află între 1 și 9 ale oricărei luni, atunci baba va fi în ziua respectivă. De exemplu, dacă cineva este născut pe 5 iunie, baba lui va fi pe 5 martie.
Tradițiile “babelor” aduc și practici specifice, cum ar fi aprinderea unor focuri în curtea casei pentru a îndepărta spiritele rele. De asemenea, femeile adună flori sau crenguțe în scopuri protectoare, considerându-le amulete împotriva energiilor negative.
În concluzie, “babele” din luna martie reprezintă un fascinant amestec de tradiții, superstiții și obiceiuri legate de natura în schimbare și speranța adusă de venirea primăverii. Aceste practici transmit o conexiune profundă cu mediul înconjurător și ilustrează modul în care comunitatea își însușește schimbările sezoniere într-un mod colorat și plin de semnificație. Această tradiție are rădăcini vechi și este legată de observațiile populare asupra naturii și sezonului agricol. Chiar dacă nu are o bază științifică solidă, obiceiul este încă practicat și transmis din generație în generație ca parte a folclorului și culturii românești.
