Unele cărți sacre, izvorâte din tradiții orale foarte vechi, cum ar fi Tora sau Popol Vuh, relatează crearea lumii și explică modul în care planeta noastră a fost terraformată de un grup de creatori.
Descoperită în 1999, „Harta Creației” ar putea confirma faptul că o civilizație necunoscută a întreprins, în urmă cu câteva sute de milioane de ani, gigantice lucrări de inginerie civilă pe întregul Pământ. Această descoperire ar putea confirma terraformarea antică a planetei noastre.
Piatra lui Dumnezeu sau Piatra Dashka este un artefact controversat despre care unii cred că ar fi liniile directoare folosite de arhitectul lumii. Cunoscută sub numele de Harta Creatorului sau Harta lui Dumnezeu, această tablă e piatră i-a nedumerit pe cercetători încă de la descoperirea sa în 1999. Oricât de imposibil ar părea, experții ruși cred că harta de piatră, ar putea avea o vechime intre 3000 și 120 de milioane de ani.
Placa Dashka descrie nu numai împrejurimile Munților Ural, ci și o serie de proiecte de inginerie civilă, inclusiv 12 000 km (7457 mile) de canale, mai multe baraje și notații hieroglifice de origine necunoscută. Precizia și perspectiva hărții sugerează că aceasta a fost creată dintr-un punct de observație aeriană. Hieroglifele nu au fost descifrate până la momentul redactării acestui document, dar se crede că sunt legate de o formă veche de chineză.
DESCOPERIREA PIETREI LUI DUMNEZEU
Arheologii de la Universitatea de Stat Bashkir au descoperit piatra Dashka în Munții Ural din estul Rusiei pe 21 iulie 1999. Descoperitorii au fost imediat impresionați de dimensiunea tabletei. Aceasta măsoară 148 cm înălțime, 106 cm lățime, 16 cm grosime și cântărește o tonă. La o examinare mai amănunțită, cercetătorii au fost și mai uimiți: tăblița pare să prezinte o hartă topografică foarte precisă a Bașchiriei, o zonă specifică a Munților Ural, la o scară de aproximativ 1:1,1 km. Alexandr Chuvyrov, un profesor de la Universitatea de Stat din Baschir care a condus echipa, a numit piatra Dashka în onoarea nepoatei sale care s-a născut în acea zi.
O HARTĂ TRIDIMENSIONALĂ
„La prima vedere, am înțeles că nu era o simplă piesă de piatră”, a spus Chuvyrov. „Ci o hartă reală, și nu o hartă simplă, ci una tridimensională. O puteți vedea cu ochii voștri”.
Harta Creatorului este alcătuită din trei niveluri, sugerând cu tărie că nu provine din natură, ci a fost realizată artificial. Primul strat este de aproximativ 7 inci (18 cm) dintr-un ciment sau compus ceramic pe bază de dolomită. Al doilea strat este de aproximativ 2,5 cm (1 inch) de sticlă de diopside îmbogățită cu siliciu. Al treilea strat are doar câțiva milimetri grosime și este realizat dintr-un amestec de calciu și porțelan, poate pentru a oferi tabletei o protecție suplimentară sau poate pentru a crea o lumină difuză care să lumineze mai bine piatra. „Cum am reușit să identificăm locul?”, a spus Chuvyrov. „La început, nu ne puteam imagina că harta era atât de veche. Din fericire, relieful Baschiriei de astăzi nu s-a schimbat atât de mult în milioane de ani. Am putut identifica înălțimea Ufa, în timp ce canionul Ufa este principalul punct al dovezilor noastre, deoarece am efectuat studii geologice și am găsit urma sa acolo unde trebuie să fie conform hărții antice. Deplasarea canionului s-a produs din cauza loviturilor tectonice care s-au deplasat dinspre est. Grupul de specialiști ruși și chinezi în domeniul cartografiei, fizicii, matematicii, geologiei, chimiei și limbii chineze vechi a reușit să afle cu precizie că lespedea conține harta regiunii Ural, cu râurile Belya, Ufimka, Sutolka. Se poate vedea Canionul Ufa - ruptura scoarței terestre, întinsă de la orașul Ufa până la orașul Sterlitimak. În prezent, râul Urshak curge peste fostul canion.”
Un grup de cartografie de la Universitatea din Wisconsin, SUA, a studiat diferitele elemente ale pietrei Dashka în cadrul unui proiect privind istoria cartografiei și a ajuns la concluzia că această hartă tridimensională nu putea fi realizată decât în urma unor studii aeriene, acest tip de muncă necesitând utilizarea unui computer extrem de puternic pentru prelucrarea datelor din satelit.
O CIVILIZAȚIE AVANSATĂ STRAVECHE
Piatra Dashka indică, fără îndoială, o civilizație din Ural mai avansată decât se bănuia anterior, însă afirmațiile conform cărora a fost realizată acum 120 de milioane de ani de un creator geografic sunt, cel mai probabil, false. Cercetătorii din Bashkir au derivat această dată dintr-o pereche de scoici antice găsite blocate în placa de piatră. Prima scoică, Navicopsina munitus din familia Gyrodeidae, ar putea avea o vechime de 500 de milioane de ani. A doua scoică, Ecculiophalus princeps din subfamilia Ecculiomphalinae, ar putea avea o vechime de 120 de milioane de ani. Nu se poate ști cu certitudine de ce aceste scoici, încă intacte, au fost încorporate în tabletă sau dacă au fost incluse intenționat. Oamenii de știință bănuiesc că, în afară de scoicile antice, tăblița a fost realizată în urmă cu aproximativ 3000 de ani, însă este extrem de dificil să dateze cu radiocarbon gravurile în sine. Aceasta este totuși o dată incredibilă, date fiind detaliile și măiestria avansată a hărții.
CERCETĂRI ȘI SCEPTICISM
Unii comentatori sunt chiar mai sceptici, susținând că, indiferent de vârsta pietrei, este doar un accident faptul că fisurile seamănă cu Baschiria. Pentru acești sceptici, fisurile nu sunt o hartă, ci doar o coincidență interesantă.
În cursul cercetărilor și studiilor privind ipoteza posibilei migrații a populațiilor chineze vechi pe teritoriul Siberiei și Uralilor, profesorul și echipa sa de studenți postuniversitari de la Universitatea Huan Hun din China au găsit, în arhivele general-guvernatorului din Ufa, însemnări datând din secolul al XVIII-lea. Acestea raportau despre 200 de lespezi de piatră neobișnuite care se aflau nu departe de satul Chandar, regiunea Nurimanov. Notele de arhivă mai relatau că, în secolele XVII-XVIII, expedițiile oamenilor de știință ruși care au investigat regiunea Ural au studiat 200 de lespezi albe acoperite cu semne și modele, în timp ce la începutul secolului XX, arheologul A. Schmidt a văzut, de asemenea, câteva lespezi albe în Bashkiria.
Ultimele investigații ale hărții aduc senzație după senzație. Acum, oamenii de știință sunt siguri că este doar un fragment dintr-o hartă mare a Pământului. Conform unor ipoteze, au existat în total 348 de fragmente ca acesta. Celelalte fragmente ar putea fi probabil undeva în apropiere. În împrejurimile orașului Chandar, oamenii de știință au prelevat peste 400 de probe de sol și au descoperit că, cel mai probabil, întreaga hartă se afla în defileul muntelui Sokolinaya (Muntele Șoimului) și ar fi putut fi ruptă în bucăți în timpul epocii glaciare.
Așadar, oamenii de știință ruși sunt convinși că această hartă 3D a regiunii Ural este în realitate un mic fragment dintr-un imens model cartografic de 340 m x 340 m reprezentând Pământul. Alexandr Chuvyrov este, evident, foarte circumspect în ceea ce privește autorii acestei hărți: „ Nu-mi place să vorbesc despre OZN-uri sau extratereștri. Așa că să îl numim pur și simplu pe autorul acestei hărți Creatorul”.
În mod ciudat, cartea Popol-Vuh oferă câteva informații suplimentare care permit o mai bună înțelegere a posibilei utilizări a acestei hărți tridimensionale și a autorilor săi.
Planificarea unui proiect de anvergură începe cu realizarea unei machete la scară pe care să putem gândi și lucra. Popol-Vuh spune: „ Creatorul, Făcătorul, Tepeu, Gucumatz, Strămoșii, erau prin natura lor mari înțelepți și mari gânditori. Apoi, în timp ce meditau, le-a devenit clar că atunci când va răsări zorii, omul trebuie să apară. Atunci au planificat Creația... „.
Se pare că autorii acestei hărți au folosit doar căi aeriene, deoarece nu există urme de drumuri pe Piatra Dashka. În mod ciudat, Popol Vuh confirmă: „de acolo de unde erau, au văzut totul, au văzut fața rotundă a Pământului”. Autorii acestei hărți, Grupul Creatorilor, păreau deci să se afle în spațiu în timpul planificării Creației.
