În timpul săpăturilor arheologice de la Yeșilova Höyük Mound din districtul Bornova din Izmir, a fost descoperit un remarcabil aplicator kohl (eyeliner) din piatră, vechi de 8 200 de ani. Acesta este o dovadă a faptului că oamenii erau conștienți de aspectul lor cu mult timp în urmă, aproape de ceea ce noi cunoaștem ca fiind zorii civilizației.
De asemenea, este semnificativă datarea descoperirilor recente, care împinge înapoi data ocupării locației la aproximativ 8 500 - aproximativ 6 500 î.Hr. Aceste săpături au scos la iveală dovezi importante ale vieții din epoca neolitică, oferind informații despre cultura și mediul primilor coloniști din Marea Egee.
Spre deosebire de casele strânse din Çatalhöyük din Anatolia Centrală, oamenii din această regiune locuiau în case separate, cu sisteme de acoperișuri distincte, dezvăluie Arkeonews.
UN CREION ASCUȚI PRNTRU MACHIAJ
Săpăturile de la Yeșilova Mound, care au început în 2005, sunt sprijinite de Ministerul Culturii și Turismului din Turcia, Municipalitatea Metropolitană İzmir, Municipalitatea Bornova și Universitatea Ege. Arheologii lucrează și la movila Yassıtepe din apropiere, iar descoperirile din ambele situri aruncă lumină asupra așezărilor istorice din zona Izmir.
Zafer Derin, șeful săpăturilor de la Universitatea Ege, a anunțat că aplicatorul de kohl din piatră, care măsoară 9,5 centimetri în lungime, este cel mai vechi de acest fel găsit vreodată.
Instrumentul, ascuțit ca un creion, era folosit prin înmuierea sa într-un recipient cu vopsea pentru a aplica produse cosmetice, o practică întâlnită și astăzi în unele părți din Anatolia. Descoperirea se adaugă dovezilor anterioare ale interesului femeilor din Marea Egee pentru frumusețe și autoîngrijire, inclusiv vasele ornamentale găsite în regiune datând de acum 4 000 de ani, relatează Sondakika.
Reziduul negru de pe vârful aplicatorului de kohl a fost trimis pentru analiză, dar se crede că este oxid de mangan, un mineral sub formă de pudră care a servit drept ingredient-cheie în machiaj, un produs cosmetic antic folosit ca eyeliner. Această descoperire este semnificativă nu numai pentru că este cel mai vechi aplicator kohl descoperit vreodată, dar sugerează, de asemenea, că oamenii din această regiune se preocupau de aspectul lor, punând accentul pe punerea în valoare a ochilor - o caracteristică adesea evidențiată în practicile de frumusețe antice.
Șeful săpăturilor, Assoc. Prof. Dr. Zafer Derin, a declarat: „Există un reziduu de vopsea neagră la vârful descoperirii. Acestea sunt numite kohl. Este un instrument ornamental. Acest lucru arată că și femeile din Marea Egee de acum 8.200 de ani aveau grijă de podoabele lor, țineau la frumusețea lor și aveau grijă de ele însele.”
STANDARDELE DE FRUMUSEȚE ÎN IZMIRUL ANTIC
Alte artefacte din aceeași regiune întăresc această noțiune. Arheologii au descoperit vase ornamentale, indicând faptul că femeile depozitau bijuterii și podoabe personale. Aceste obiecte, descoperite din abundență la movilele Yeșilova și Yassıtepe, sugerează că îngrijirea personală și frumusețea erau aspecte importante ale vieții.
Dovezile de împodobire personală merg dincolo de obiecte practice precum aplicatoarele kohl. Arheologii au descoperit mărgele, coliere și brățări realizate dintr-o varietate de materiale, inclusiv os, piatră și scoici, care erau probabil purtate ca bijuterii.
Utilizarea scoicilor indică importanța coastei Mării Egee și a resurselor sale pentru oamenii din regiune. Aceste scoici erau fie comercializate, fie colectate, dezvăluind primele rețele de schimb și interacțiune între comunitățile de pe coastă și cele din interiorul continentului. Munca și efortul necesare pentru colectarea sau comercializarea acestor materiale reflectă un grad ridicat de valoare. Bijuteriile realizate din aceste obiecte nu erau doar o formă de înfrumusețare personală, ci și o reflectare a legăturilor culturale cu lumea naturală și mediul înconjurător, precum și a statutului social.
SPAȚIUL PERSONAL
Descoperirea de case separate în așezările neolitice din Marea Egee, spre deosebire de locuințele strânse din Çatalhöyük, ar putea sugera un grad mai ridicat de intimitate și viață domestică individuală. Această separare ar fi putut permite mai mult spațiu personal, oferindu-le femeilor posibilitatea de a se concentra asupra ritualurilor de îngrijire personală și frumusețe.
Obiceiurile de înmormântare din societățile neolitice arată, de asemenea, că bunurile funerare, inclusiv bijuteriile și ornamentele personale, erau uneori îngropate împreună cu defunctul, susținând ideea că frumusețea și ornamentele nu erau importante doar în timpul vieții, ci aveau și o semnificație simbolică în timpul morții.
Toate aceste dovezi indică în mod clar o cultură în care femeile erau mândre de aspectul lor, la fel ca femeile din perioadele ulterioare. Faptul că aceste tradiții se întind pe mii de ani reflectă continuitatea practicilor de autoîngrijire și înfrumusețare în regiune.
