Nicolae Păulescu s-a născut la 8 noiembrie 1869, în Bucureşti, România. Cu certitudine se cunoaşte astăzi faptul că Păulescu este adevăratul părinte al insulinei, totuşi acest lucru a fost recunoscut abia după câteva zeci de ani de la descoperirea marelui savant.
În 1921, Păulescu publică descoperirea sa privind acţiunea extractului pancreatic şi principiul activ antidiabetic, extract pe care îl numeşte Pancreina, care astăzi este cunoscută sub numele de insulină, în revista de specialitate Archives Internationales de Physiologie, la data de 31 august 1921. Numărul din revista este publicat simultan în Franţa şi Belgia. Totuşi, intenţionat sau nu, descoperirea românului este ignorată, ba mai mult după 8-10 luni de la descoperirea românului, canadienii Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best anunţă descoperirea insulinei, care caracteriza acelaşi principiu activ din pancreas.
Cei doi neagă faptul că profesorul Păulescu ajunsese la aceeaşi descoperire cu mult înaintea celor doi, chiar dacă Păulescu îşi brevetase invenţia în 1922 la Ministerul Industriei şi Comerţului din România prin brevetul numărul 6255 intitulat "Pancreina şi procesul său de fabricare". Aşadar, contribuţia lui Păulescu este ignorată, iar comitetul de acordare a premiilor Nobel recunoaşte doar meritele celor doi canadieni, acordându-le Premiul Nobel în anul 1923.
Se pare că această "eroare", cum a fost clasificată după zeci de ani de reprezentanţii Nobel, nu este una întâmplătoare. Se pare că și această organizaţie a fost deranjată de convingerile antidarwiniene ale lui Păulescu, cât şi de criticile aduse Francmasoneriei, Cahalului, Coranului şi Talmudului în cartea sa cunoscută drept "Spitalul". Scrierile sale au fost clasificate antisemite, rasiste, deoarece Păulescu prezenta intenţiile oculte ale evreiilor şi faţa întunecată a acestora, cât şi controlul pe care aceştia îl aveau în orice ramură a sistemului. Francmasoneria şi Coranul sunt de asemenea atacate dur în Spitalul, unde Păulescu prezintă amănunţit istoria acestora.
Se pare că naţionalismul creştin şi legătura sa cu Dumnezeu, l-au costat pe Păulescu reputaţia şi recunoaşterea internaţională. Faptul că a îndrăznit să prezinte unele fapte adevărate sau mai puţin adevărate, acest lucru depinzând de conştiinţa fiecăruia, a atras asupra sa un val de critici şi repulsie în cercurile ştiinţifice.
