De-a lungul istoriei, simbolurile au fost utilizate pe scară largă ca formă de exprimare religioasă. În timp ce unele confesiuni creștine nu folosesc figuri sau simboluri pentru a-și exprima credința, altele le folosesc pentru a-și arăta devotamentul.
Iată câteva dintre cele mai populare simboluri asociate cu creștinismul și ce reprezintă acestea.
1. CRUCEA
Crucea este cel mai popular simbol al creștinismului. Există multe variante și tipuri de cruci creștine, dar cea mai populară este crucea latină, care prezintă o grindă verticală lungă cu o grindă orizontală mai scurtă mai aproape de vârf.
Crucea a fost un instrument de tortură - o modalitate de a ucide o persoană în public și cu rușine și umilință. Dovezile istorice sugerează că Iisus Hristos a fost executat pe o "cruce tau" sau "crux commissa", care este o cruce în formă de T, care seamănă cu forma literei grecești tau.
Cu toate acestea, majoritatea creștinilor de astăzi cred că a fost bătut în cuie pe o cruce latină sau "crux immissa". Istoria arată că răstignirea s-a făcut și cu un simplu stâlp vertical fără bare transversale, cunoscut sub numele de "crux simplex".
În timp ce mulți istorici au observat că crucea își are originea în culturile precreștine, ea a fost adoptată ca simbol religios din cauza execuției lui Hristos de către autoritățile romane.
În creștinism, crucea reprezintă un simbol al credinței și al mântuirii, ca o reamintire a morții și învierii lui Hristos.
O altă variantă a crucii, crucifixul este o cruce pe care este reprezentat artistic Hristos. Potrivit catehismului catolic, este un simbol sacru stabilit de biserică pentru catolici la primirea binecuvântării lui Dumnezeu.
Pentru ei, suferința lui Hristos reprezentată pe crucifix le amintește de moartea sa pentru mântuirea lor. Dimpotrivă, protestanții folosesc crucea latină pentru a ilustra faptul că Iisus nu mai suferă.
2. PEȘTELE CREȘTIN SAU ICHTHUS
Recunoscut pentru cele două arce care se intersectează și care trasează conturul unui pește, simbolul ichthus este un acrostih pentru expresia grecească "Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul".
În limba greacă, "ichthus" înseamnă "pește", pe care creștinii îl asociază cu povestirile din Evanghelii când Hristos și-a numit ucenicii "pescari de oameni" și a hrănit în mod miraculos o mulțime mare cu doi pești și cinci pâini.
Atunci când primii creștini erau persecutați, ei foloseau acest simbol ca semn secret pentru a-și identifica tovarășii de credință.
Se crede că un creștin ar fi desenat un arc de cerc al peștelui, iar celălalt creștin ar fi completat imaginea desenând celălalt arc de cerc, arătând că amândoi erau credincioși ai lui Hristos. Ei foloseau simbolul pentru a marca locurile de cult, sanctuarele și catacombele.
3. ÎNGERII
Îngerii sunt descriși ca fiind mesageri ai lui Dumnezeu sau ființe spirituale care erau folosite pentru a transmite mesaje profeților și slujitorilor săi.
Cuvântul "înger" provine din cuvântul grecesc "aggelos" și termenul ebraic "malakh", care se traduc prin "mesager".
În trecut, îngerii au servit, de asemenea, ca protectori și călăi, ceea ce îi face un simbol puternic de protecție în unele credințe.
Creștinii ortodocși cred în îngerii păzitori și consideră că aceste ființe spirituale îi veghează și îi protejează de rele.
4. PORUMBELUL CARE COBOARĂ
Unul dintre cele mai recunoscute simboluri din credința creștină, simbolul "porumbelului descendent" reprezintă Duhul Sfânt care coboară asupra lui Iisus în timpul botezului său în apele Iordanului. Unii creștini cred, de asemenea, că simbolizează pacea, puritatea și aprobarea lui Dumnezeu.
Porumbelul descendent a început să devină un simbol al păcii și al speranței atunci când a fost asociat cu povestea lui Noe și a Marelui Potop, unde porumbelul s-a întors cu o frunză de măslin.
În Biblie există multe cazuri în care se face referire la porumbei. De exemplu, porumbeii erau folosiți de vechii israeliți ca jertfă de sacrificiu în ritualurile lor religioase. De asemenea, Iisus le-a spus urmașilor săi să fie "nevinovați ca porumbeii", făcând din acesta un simbol al purității.
5. ALFA ȘI OMEGA
"Alfa" este prima literă din alfabetul grecesc, iar "omega" este ultima, ceea ce implică conceptul "primul și ultimul" sau "începutul și sfârșitul". Prin urmare, Alfa și Omega se referă la un titlu pentru Dumnezeul cel Atotputernic.
În cartea Apocalipsa, Dumnezeu s-a numit pe Sine însuși Alfa și Omega, deoarece înainte de El nu a existat niciun alt Dumnezeu Atotputernic și nu va exista niciun altul după El, ceea ce îl face efectiv primul și ultimul.
Primii creștini au folosit simbolul ca monogramă a lui Dumnezeu în sculpturile, picturile, mozaicurile, decorațiunile artistice, ornamentele bisericilor și altarele lor.
În zilele noastre, simbolul este folosit în iconografia ortodoxă și este comun în tradițiile protestante și anglicane.
Câteva exemple pot fi găsite în mozaicurile și frescele bisericilor antice, cum ar fi biserica Sfântul Marcu și capela Sfânta Felicitas din Roma.
6. HRISTOGRAMELE
O hristogramă este un simbol pentru Hristos compus din litere suprapuse care formează o abreviere a numelui Iisus Hristos.
Știați că diferite tipuri de hristograme sunt asociate cu diferitele tradiții ale creștinismului?
Cele mai populare sunt Chi Rho, IHS, ICXC și INRI, considerate a fi nume sau titluri divine în manuscrisele grecești ale Sfintei Scripturi.
CHI-RHO
Un alt simbol creștin timpuriu, monograma Chi-Rho reprezintă primele două litere ale lui "Hristos" în limba greacă. În alfabetul grecesc, "Hristos" se scrie ΧΡΙΣΤΟΣ, unde Chi se scrie ca un "X", iar Rho ca un "P".
Simbolul se formează prin suprapunerea celor două litere inițiale X și P cu majuscule. Este una dintre cele mai vechi hristograme sau simboluri formate din combinația de litere ale numelui Iisus Hristos.
În timp ce unii istorici cred că simbolul are rădăcini păgâne și origine precreștină, acesta a câștigat popularitate după ce a fost adoptat de împăratul roman Constantin I ca simbol al armatei sale și a făcut din creștinism religia oficială a Imperiului Roman.
Medalioanele și monedele bătute în timpul domniei sale prezentau simbolul, iar până în anul 350 e.n. acesta a fost încorporat în arta creștină.
IHS sau IHC
Derivate din primele trei litere ale numelui grecesc al lui Iisus (ΙΗΣ sau iota-eta-sigma), IHS și IHC sunt uneori interpretate ca Iisus, Mântuitorul oamenilor (Iesus Hominum Salvator în latină).
Litera greacă sigma (Σ) este transliterată ca litera S sau litera latină C. În limba engleză, a căpătat și sensul de "A suferit" sau "La dispoziția Sa".
Aceste simboluri erau comune în creștinismul de limbă latină din Europa Occidentală medievală și sunt încă folosite pe altare și pe veșmintele preoțești de către membrii ordinului iezuit și de către alte confesiuni creștine.
ICXC
În creștinismul răsăritean, "ICXC" este abrevierea din patru litere a cuvintelor grecești pentru Iisus Hristos (ΙΗΗΣΟΥΣ ΧΡΙΣΤΟΣ scrise ca "IHCOYC XPICTOC").
Uneori este însoțită de cuvântul slav NIKA, care înseamnă victorie sau cucerire. Prin urmare, "ICXC NIKA" înseamnă "Iisus Hristos învinge". În zilele noastre, monograma poate fi văzută înscrisă pe simbolul ichthus.
INRI
În creștinismul occidental și în alte Biserici Ortodoxe, "INRI" este folosit ca acronim pentru expresia latină a lui Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor.
Deoarece apare în Noul Testament al Bibliei creștine, mulți au încorporat simbolul în cruciulițe și cruciulițe. Multe Biserici Ortodoxe Răsăritene folosesc litera grecească "INBI" pe baza versiunii grecești a frazei.
7. SIMBOLURILE TRINITĂȚII CREȘTINE
Trinitatea a fost doctrina centrală a multor biserici creștine timp de secole. Deși există diverse concepte, este credința că un singur Dumnezeu este format din trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Majoritatea cercetătorilor și istoricilor sunt de acord că dogma trinitară este o invenție de la sfârșitul secolului al IV-lea.
Potrivit New Catholic Encyclopedia, credința "nu a fost solid stabilită" și nu a fost încorporată "în viața creștină și în profesiunea sa de credință, înainte de sfârșitul secolului al IV-lea".
De asemenea, Nouveau Dictionnaire Universel afirmă că trinitatea platonică, care poate fi găsită în toate religiile păgâne antice, a influențat bisericile creștine.
În zilele noastre, mulți creștini încorporează această credință în credința lor și au fost create multe simboluri, cum ar fi inelele borromee, Triquetra și triunghiurile, pentru a reprezenta Trinitatea. Chiar și trifoiul este adesea folosit ca simbol natural al Trinității.
Inele borromee
Un concept preluat din matematică, inelele borromeene sunt trei cercuri care se întrepătrund și care reprezintă trinitatea divină, unde Dumnezeu este format din trei persoane care sunt co-egale.
O asociere poate fi urmărită până la Sfântul Augustin, unde acesta a descris cum trei inele de aur pot fi trei inele, dar de o singură substanță. Sfântul Augustin a fost un teolog și filosof care a contribuit la punerea bazelor credinței creștine medievale și moderne.
Triquetra (Nodul trinității)
Cunoscută pentru forma sa triconcentrată formată din trei arcuri interconectate, "triquetra" simboliza Trinitatea pentru primii creștini. S-a sugerat că simbolul se bazează pe simbolul creștin al peștelui sau ichthus.
Unii istorici spun că triquetra are o origine celtică, în timp ce alții cred că poate fi urmărită până în jurul anului 500 î.Hr. În zilele noastre, simbolul este adesea folosit în context creștin pentru a reprezenta Trinitatea.
Triunghiul
Formele geometrice au făcut parte din simbolistica religioasă de mii de ani.
În credința creștin-ortodoxă, triunghiul este una dintre cele mai vechi reprezentări ale Trinității, în care trei colțuri și trei laturi simbolizează un singur Dumnezeu în trei persoane.
8. ANCORA
În creștinismul ortodox, simbolul ancorei reprezintă speranța și fermitatea. A devenit popular datorită asemănării sale apropiate cu crucea.
De fapt, o "cruce ancoră" a fost văzută pe veșmintele unui arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Simbolul a fost găsit în catacombele din Roma și în pietre vechi, iar unii creștini încă poartă bijuterii și tatuaje cu ancore pentru a-și exprima credința.
9. FLACĂRA
Flacăra reprezintă prezența lui Dumnezeu, motiv pentru care bisericile folosesc lumânări pentru a-l simboliza pe Hristos ca "Lumina lumii".
De fapt, reprezentările luminii, cum ar fi flăcările, lămpile și lumânările, au devenit simboluri comune ale creștinismului. Majoritatea credincioșilor o asociază cu îndrumarea și direcția lui Dumnezeu.
În unele confesiuni creștine, soarele este o reprezentare a lui Iisus ca fiind "lumina" și "Soarele dreptății".
10. GLOBUL CRUCIFER
Globul Crucifer prezintă un glob cu o cruce plasată pe el. Globul reprezintă lumea, în timp ce crucea reprezintă creștinismul - împreună, imaginea simbolizează răspândirea creștinismului în toate părțile lumii.
Acest simbol a fost foarte popular în perioada medievală și a fost folosit în ținutele regale, în iconografia creștină și în timpul cruciadelor.
Acesta demonstra că monarhul era executantul voinței lui Dumnezeu pe pământ și că cel care deținea Globul Crucifer avea dreptul divin de a conduce.
PE SCURT
În timp ce crucea este cel mai recunoscut simbol al creștinismului în prezent, alte simboluri, precum ichthus, porumbelul descendent, Alfa și Omega, împreună cu hristogramele și semnele Trinității au jucat întotdeauna un rol important în religia creștină, unind credința, tradițiile și convingerile acestora.
Aceste simboluri continuă să fie foarte populare în cercurile creștine și sunt adesea prezente în bijuterii, opere de artă, arhitectură și îmbrăcăminte, printre altele.
