Publius Vergilius Maro, cunoscut simplu ca Vergiliu, a fost un poet roman, celebru pentru capodopera sa, "Eneida", un poem epic care a reprezentat un pilon al culturii occidentale. Copilăria sa într-un mediu rural a influențat profund lucrările sale, care reflectă o profundă legătură cu natura și viața țărănească. A studiat la Roma și a frecventat cenaclul literar al lui Asinius Pollio. Lucrările sale, precum "Eclogele" și "Georgicele", ilustrează talentul său poetic și dragostea pentru patrie și natură. Moartea sa în 19 î.Hr. a lăsat o amprentă durabilă asupra literaturii clasice romane.
NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 15 octombrie anul 70 î.Hr., la Andes (probabil Pietole de astăzi), lângă Mantova (Gallia Cisalpina), nordul Italiei, s-a născut Publius Vergilius Maro. Tatăl lui era proprietar de pământ și fermier, suficient de înstărit pentru a oferi fiului său o educație solidă în Cremona, Milano și în cele din urmă la Roma, unde a sosit la vârsta de șaptesprezece ani.
EDUCAȚIA
Inițial, Vergilius a intenționat să urmeze o carieră juridică, dar a renunțat la ea pentru a deveni poet de profesie și cărturar. Timid și studious, Vergilius nu s-a implicat în viața publică, deși avea legături cu personaje proeminente ale timpului său, inclusiv cu Octavian Augustus.
Frecventază cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică. La Neapolis (azi Neapole), studiază greaca cu poetul și gramaticul Parthenius și mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din această perioadă datează și primele încercări literare, scrieri cuprinse în Appendix Vergiliana, poeme minore atribuite tânărului Virgilius, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poetilor noi" (poetae novi). Opera „De rerum natura” a lui Lucretiu îi servește ca model, fără a accepta că Lucretiu nega imortalitatea sufletului.
OPERA
Se pare că între 42-37 î.Hr., Vergilius a scris "Eglogiile" numite și Bucolicele, una dintre cele trei lucrări monumentale, unde și-a propus să devină Teotocritul roman prin reînvierea formei pastorale. Celebrarea vieții idilice rurale, deși reprezintă într-un anume sens un refugiu, este ancorată în realitate, cu referiri la personajele istorice și probleme curente, și dezvăluie intenția de a alcătui un contrast cu viața naturală și simplă.
Între anii 36-29 î.Hr., elaborează „Georgicele”, cea de-a doua mare lucrare a sa, considerată de mulți critici drept cea mai bună lucrare a lui, Vergilius oferă o versiune romană a lucrării lui Hesiod „Munci și zile” într-un poem didactic care este în același timp un manual practic de gospodărie și un imn de slavă închinat țării și înțelepciunii țăranului. Vergilius i-a citit poemul lui August la întoarcerea sa în Italia în anul 29 î.e.n. și probabil că acesta a fost plăcut impresionat, căci scopurile lui politice și culturale coincid cu mesajul lucrării.
În ultimii zece ani de viață, 29-19 î.Hr., Vergilius compune „Eneida”, un poem epic care a reprezentat una dintre cele mai apreciate opere de artă din istoria culturii occidentale.
MOARTEA
În 19 î.Hr., Vergilius a murit înainte să o revizuiască și a dat instrucțiuni ca poemul să fie distrus. Se spune că Octavian Augustus însuși a nesocotit ultima dorință a lui Vergilius și a salvat „Eneida” pentru posteritate.
