VENUS

În mitologia romană, Venus este zeița iubirii, a frumuseții și a fertilității. Ea este adesea asociată cu zeița greacă Afrodita și este considerată una dintre principalele zeități romane venerate pe scară largă în Roma antică.

Adorarea lui Venus era parte integrantă a practicilor religioase romane, iar templele îi erau dedicate în diverse locații. În cinstea ei se organizau festivaluri, cum ar fi Veneralia. Influența lui Venus s-a extins dincolo de mitologie și religie, ea devenind un simbol al iubirii și al frumuseții în cultura romană.

CINE A FOST VENUS?

Venus, în mitologia romană, era zeița iubirii, frumuseții și fertilității. Ea era considerată omologul zeiței grecești Afrodita. Venus s-a născut din spuma mării după ce Titanul Cronos (Saturn în mitologia romană) și-a castrat tatăl Uranus și i-a aruncat organele genitale în mare. Potrivit mitologiei romane, Venus a ieșit din mare complet dezvoltată și frumoasă.

Povestea lui Venus este profund împletită cu diverse mituri și legende, iar rolul ei se extinde dincolo de dragoste și frumusețe. Se crede că ea a jucat un rol important în fondarea Romei. Potrivit poemului epic "Eneida" al poetului roman Vergiliu, Venus a fost mama lui Enea, un erou troian, care a devenit mai târziu unul dintre fondatorii legendari ai Romei.

Ea a fost adesea descrisă în artă și literatură ca o femeie frumoasă și a devenit un simbol al iubirii, al dorinței și al fertilității. Templele și festivalurile erau dedicate venerării ei, iar ea a ocupat un loc important în viața religioasă și culturală a Romei antice. Planeta Venus poartă numele acestei zeițe datorită strălucirii și frumuseții sale pe cerul nopții.

ZEIȚA ROMANĂ A IUBIRII ȘI MAMA ROMEI

Venus este personificarea a tot ceea ce este legat de pasiune. Ea este deseori reprezentată nud, dar pasiunea nu era neapărat legată doar de ceva precum dragostea sexuală. Dragostea pasională se poate aplica și poate fi arătată într-o mulțime de forme. Gândiți-vă la dragostea maternă, dar și la dragostea sexuală. Dar, dacă ați întreba pe oricare dintre romanii antici, probabil că nu ați obține un răspuns consensual cu privire la ceea ce reprezenta Venus.

Într-adevăr, abia dacă există o serie convenită de trăsături de caracter consistente pentru ea, aproape până la punctul în care pare că este un personaj separat în diferite mituri.

Venus era ea însăși o adevărată cochetă. Sexualitatea ei fluidă a fost îmbrățișată atât de iubiții masculini, cât și de cei feminini. Ea era, de asemenea, gardianul îndrăgostiților și al prostituatelor și o figură majoră în religia romană. Venus a fost forma adaptată a unei zeițe din Grecia antică, Afrodita, cu care a împărțit o tradiție mitologică.

În timpul războaielor punice din secolele al II-lea și al III-lea î.Hr., se credea că Venus i-a ajutat pe romani și le-a asigurat victoriile asupra cartaginezilor. Importanța ei ca figură de cult a atins apogeul la scurt timp după aceea, deși a continuat să fie venerată până la apariția creștinismului în secolul al IV-lea. Așadar, în total, ea s-a bucurat de o relevanță ridicată timp de aproximativ 700 de ani.

VENUS ȘI AGRICULTURA

Deși acum este recunoscută în principal ca zeița romană a iubirii, ea este asociată și cu creșterea și cultivarea câmpurilor și a grădinilor. Sursele care explică de ce se întâmplă acest lucru sunt, totuși, foarte limitate. Poate că o explicație bună poate fi aceea că creșterea culturilor poartă în ele o anumită formă de fertilitate. Fără sol fertil, polenizare și dragoste (umană), plantele nu vor crește.

Una dintre cele mai vechi legături dintre Venus și agricultură vine, în mod ciudat, cu aproximativ 18.000 de ani înainte ca Venus să fie legată de agricultură.

NAȘTEREA LUI VENUS

Dacă ne luăm după miturile descrise în Teogonia lui Hesiod și în poezia din Metamorfozele lui Ovidiu, nașterea lui Venus a fost rezultatul înfrângerii unui zeu primordial pe nume Uranus. Uranus a fost ucis de proprii săi copii, care sunt mai bine cunoscuți sub numele de Titani.

Deci, cum a fost învins? Ei bine, a fost castrat. Într-adevăr, crearea lui Venus a fost rezultatul spumei mării care a apărut după ce Saturn l-a castrat pe tatăl său, Uranus, iar sângele său a căzut în mare.

Există mai multe zeități despre care se crede că s-au născut chiar din această castrare. De exemplu, Furiile s-au bucurat și ele de un astfel de privilegiu. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că Venus este mult mai veche decât mulți dintre ceilalți zei din panteonul roman, inclusiv Jupiter, regele panteonului și zeul cerului.

IUBIȚII LUI VENUS

Ca zeiță a iubirii, nu este greu de imaginat că Venus nu a avut probleme în a-și găsi iubiți. Mulți zei romani au avut iubiți și aventuri multiple, la fel și norocoasa Venus. Iubiții ei pot fi împărțiți în două categorii: iubiții divini și iubiții muritori.

Iubiții divini: Vulcan și Marte

Zeița fertilității a avut doi iubiți divini principali: soțul ei Vulcan și un alt zeu roman cu numele de Marte. Așadar, zicala "bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" are niște rădăcini adânci în mitologia romană.

Relația ei cu Marte a fost, totuși, mai mult o poveste de dragoste în cadrul căsătoriei lui Venus cu Vulcan. De asemenea, ar fi un pic prea mult să numim căsătoria dintre Vulcan și Venus o relație care a implicat multă dragoste.

Adică, unele mituri spun că relația de dragoste dintre Venus și Marte a fost promovată de Vulcan însuși, care i-a prins cu viclenie în pat cu o plasă. Într-adevăr, chiar și miturile celor mai vechi zei romani ne spun că mariajul nu trebuie să fie egal cu dragostea.

Cu Marte, ea a avut câțiva copii. Venus i-a dat naștere lui Timor, personificarea fricii care îl însoțea pe Marte pe câmpul de luptă. Timor a avut un geamăn cu numele de Metus, personificarea terorii.

În afară de acești doi fii, Venus a avut mai multe fiice cu Marte. Prima dintre ele, Concordia, zeița armoniei și a concordiei. De asemenea, ea le-a dat naștere Cupidonilor, care erau o colecție de zeități înaripate ale iubirii care reprezentau diferitele aspecte ale iubirii.

Alți copii divini ai lui Venus

În afară de copiii pe care i-a născut cu Marte, există alte câteva divinități care îi sunt atribuite lui Venus. În primul rând, ea este văzută ca mamă a divinității minore Priapus, un zeu al fertilității. Se crede că tatăl lui Priapus este Bacchus.

Bacchus a fost un zeu roman cu care Venus a avut mai mulți copii. De exemplu, se credea că Grațiile, care sunt personificări ale grației și frumuseții, erau, de asemenea, copii ai acestei perechi. Împreună cu Cupidonii, Grațiile ar reprezenta persuasiunea romantismului, a dragostei și a seducției.

Așadar, cine era acest Bacchus? Și de ce a reușit să o seducă pe zeița iubirii? Ei bine, Bacchus era zeul vinului și al senzației de beție. Era fiul lui Jupiter și al lui Semele. Jupiter l-a adoptat atunci când a ucis-o pe mama lui Bacchus cu unul dintre fulgerele sale.

Iubiții muritori ai lui Venus

Venus a avut și ea câțiva iubiți muritori. Cei mai cunoscuți poartă numele de Anchise și Adonis. Primul este cunoscut și sub numele de Prințul troian din Dardania.

Venus a folosit un truc destul de ingenios pentru a-l seduce. S-a deghizat în prințesă frigiană și l-a sedus. Abia după nouă luni, Venus și-a dezvăluit identitatea divină. Ea i l-a prezentat lui Anchise pe fiul lor, Enea.

Să fii sedus de zeița Venus este, evident, o laudă destul de bună. Dar, Venus l-a avertizat pe Anchise să nu se laude niciodată cu aventura lor. Dacă se mai lăuda cu ea, va fi lovit de un fulger al lui Jupiter. Din păcate, Anchise s-a lăudat și a fost schilodit de fulgerul lui Jupiter. Cel puțin a reușit să se laude în fața colegilor săi că s-a întâlnit cu o zeiță.

În completarea listei, se credea că Venus a fost și iubita regelui Butes, cu care a avut un fiu pe nume Eryx. Totuși, ea nu terminase încă relația cu Butes, deoarece a avut și un fiu cu un alt muritor. Fiul se numește Astynous, iar Faeton se crede că ar fi tatăl.

ADORAREA LUI VENUS, ZEIȚA ROMANĂ A IUBIRII ȘI A FERTILITĂȚII

Venus se bucura de multe titluri și era venerată pentru o varietate de lucruri. Templele romane care au fost construite pentru Venus se refereau la ea sub diferite nume.

Primul templu cunoscut închinat lui Venus se referă la Venus Obsequens, care se traduce prin Venus indulgentă. Acest templu magnific a fost ridicat în anul 295 î.Hr. și legenda spune că templul a fost finanțat din amenzile care erau aplicate femeilor romane sau oamenilor în general pentru abateri sexuale.

Cea de-a doua formă sub care a fost onorată a fost Venus Verticordia: Schimbătoarea de inimi. Faptul că putea schimba inimile nu face decât să consolideze pretenția ei de zeiță a iubirii. Venus Verticordia a fost subiectul primului templu al lui Venus, construit în Latium la 18 august 293 î.Hr. Sub același nume, ea îi proteja pe oameni împotriva păcatelor.

Deși în general se crede că Venus se bazează neapărat pe Afrodita, locuitorii Romei antice au aflat acest lucru abia în anul 217 î.Hr. Acesta a fost anul în care a fost construit de greci primul templu pentru Venus Erycina, care onora interpretarea romană a zeiței lor Afrodita.

Pe lângă aceasta, Venus era asociată și cu un alt zeu roman, pe nume Cloacina, care era zeița cloaca maximă. O onoare oarecum dubioasă, deoarece cloaca maxima este principalul sistem de canalizare al Romei antice.

În cele din urmă, Venus era iubită și de conducătorii statului roman și de poporul roman. Iulius Cezar și Augustus au fost unele dintre figurile principale în acest sens. Din cauza pasiunii lor pentru Venus, aceasta a ajuns chiar să fie onorată ca mamă a Romei sau Venus Genetrix. Iulius Caesar a fost primul care a ridicat un templu pentru noua mamă a Romei.

Alte titluri comune pentru Venus sunt Venus Felix (Venus cea fericită), Venus Victrix (Venus victorioasă) sau Venus Caelestis (Venus cea cerească).

CINSTIREA LUI VENUS

Templele lui Venus au avut o mare varietate de utilizări, iar cea mai notorie a venit din partea lui Iulius Caesar însuși. Nu numai că o considera pe Venus ca fiind mama Romei, dar se credea că el însuși era un descendent al acesteia. Muritorul care a inspirat numele salatei tale preferate pretindea că este fiul eroului troian Enea, unul dintre copiii lui Venus.

Pentru că Cezar era atât de îndrăgostit de Venus, îi va folosi pe scară largă imaginea acesteia, de exemplu, în arhitectura civică și ca chip pe monedele romane antice. Figura lui Venus în general a devenit simbolul puterii în întregul Imperiu Roman.

Sărbătorile lui Venus

Aprilie era luna lui Venus. Este începutul primăverii și, prin urmare, începutul unui nou an de fertilitate. Cele mai cunoscute festivaluri în cinstea lui Venus aveau loc tot în aprilie.

La 1 aprilie, se ținea un festival în onoarea lui Venus Verticordia, numit Veneralia. Pe 23, avea loc Vinalia Urbana: un festival al vinului care aparținea atât lui Venus, cât și lui Jupiter. La 10 august se ținea Vinalia Rusticia. Era cel mai vechi festival al lui Venus și asociat cu forma ei de Venus Obsequens. 26 septembrie era data la care avea loc festivalul lui Venus Genetrix, mama și protectoarea Romei.

ZEIȚA ROMANĂ VENUS, ZEIȚA GREACĂ AFRODITA SAU ZEIȚA MESOPOTAMIANĂ ISHTAR

Zeița romană Venus este aproape întotdeauna menționată în același timp cu zeița greacă Afrodita. De obicei, oamenii sunt mai familiarizați cu povestea Afroditei, ceea ce explică probabil de ce aproape orice sursă se referă direct la Afrodita atunci când vorbește despre Venus.

Cine a fost Afrodita?

Venus și Afrodita sunt foarte mult legate între ele. Multe dintre numele care sunt legate de Afrodita grecă apar și în poveștile lui Venus cea romană.

Afrodita greacă este zeița iubirii, a frumuseții și a sexualității și este însoțită de Grații și de Eros. Ambele entități sunt frecvent înfățișate alături de ea. Afrodita este adesea văzută ca având două jumătăți care alcătuiesc un întreg: Afrodita Pandemos, partea senzuală și pământeană și Afrodita Urania, Afrodita divină, celestă.

Ishtar: Divinitatea mesopotamiană care a inspirat-o pe Afrodita și Venus

În timp ce se crede că zeița Venus se bazează pe zeița Afrodita, există un alt strat. Ea vine sub forma lui Ishtar, o zeiță mesopotamiană.

Ishtar a fost, ca și Venus și Afrodita, una dintre cele mai importante zeități din Mesopotamia. Ishtar era zeița sexualității și a războiului și era foarte admirată și la fel de temută. Asta pentru că se credea că ea reprezenta atât pasiunile aprinse ale iubirii și sexului, cât și pasiunile luptei.

Ishtar s-a bucurat de un număr relativ mare de adepți. Diferite culte dedicate închinării lui Ishtar au apărut încă din mileniul al IV-lea î.Hr. și au început să se răspândească rapid în Orientul Mijlociu, înainte de a ajunge în Grecia în anul 3.000 î.Hr.

Cu toate acestea, când divinitatea Ishtar s-a răspândit în Grecia, semnificația ei s-a schimbat destul de mult. Adică, toate legăturile cu războiul au fost eliminate sau schimbate. Acest lucru are de-a face în principal cu faptul că grecii antici erau destul de pasionați de rolurile de gen, sau cel puțin aveau o viziune diferită asupra lor în comparație cu teritoriile pe care noi le cunoaștem astăzi sub numele de Irak, Iran, Turcia și Siria.

Grecii vedeau războiul și bătălia ca pe un rol exclusiv pentru bărbați. Prin urmare, grecii au creat-o pe Afrodita: zeița care era legată doar de dragoste și frumusețe. Cu toate acestea, ea se întâlnea din când în când cu o divinitate legată de război. Cu toate acestea, ideea era ca ea să evite cât mai mult posibil războiul direct.

Romanii au împrumutat elemente din mitologia greacă și le-au încorporat în propria lor mitologie. Cu toate acestea, Venus avea câteva trăsături noi pe care Afrodita nu le avea.

Venus după căderea Imperiului Roman

Odată cu căderea Imperiului Roman sau a statului roman, la sfârșitul secolului al V-lea, a dispărut și importanța lui Venus. Asta nu înseamnă că povestea ei nu mai este relevantă, deoarece multe mituri poartă în ele o lecție valoroasă.

ÎN CONCLUZIE

Venus a fost o zeiță proeminentă în mitologia romană, asociată cu dragostea, frumusețea și fertilitatea. Fiind omologul roman al zeiței grecești Afrodita, Venus a deținut un rol central în viața religioasă și culturală a Romei antice. Se credea că a ieșit din spuma mării și a jucat un rol important în fondarea Romei, fiind considerată mama lui Enea, un erou troian legendar.

Venus era adesea reprezentată ca o femeie frumoasă și servea drept simbol al iubirii și al dorinței. Adorarea lui Venus includea temple și festivaluri care îi erau dedicate, reflectând importanța ei în societatea romană. În general, Venus rămâne o figură convingătoare în mitologie și continuă să fie un simbol al iubirii și al frumuseții în diverse contexte culturale.